Radu Gyr - Prichindel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prichindelul tatii, un crâmpei de rază,
legănat pe-o frunză lângă o furnică,
stă printre crăițe și trifoi și-oftează,
trist ca un luceafăr mic de tufănică.
Trei pitici lunatici i-au adus panere:
nuci de fildeș, struguri de azur și-alune
și-au cărat și-n cârcă purpură de mere,
răsărit de piersici și amurg de prune.
Și-au stat fiecare pe o pergamută,
dăruindu-i roade cu lumini cerești.
De ce plângi, fetiță, ca o stea durută,
azi lângă mireasma merelor domnești?.
Și-a chemat tăticu muzici înstelate:
un taraf de greieri sub un trandafir,
unul cu o cobză cât o fragă-n spate,
altul cu-o ghitară mică de safir.
Luminița noastră nu vrea tămâioasă,
nici pitici, nici greieri argintindu-și struna.
Tată fără suflet, lenevești în casă,
nu ți-a spus, aseară, piciul, să-i dai luna?.
Ei, tăticu poate-ar lua-o din grădină,
dar e grea de geamuri, brățări și viori,
și-ar putea s-o spargă-n țăndări de lumină,
cioburi de oglindă risipind-o-n flori.
Ci de vrea fetița, o merge-mpreună
cu tăticu ăsta neîndemânatec,
și-o să stea trei ceasuri rătăcind prin lună
și strângând melci limpezi de azur sălbatec.
Maică, fă-ne-o scară cum e borangicul.
Dă-ne-n traistă pâine și magiun un pic.
Nu vezi? Pleacă-n lună fata și tăticu..
Haide și matale, Domnule Pitic!

prichindelul – Versuri.pro

Radu Gyr - Prichindel