Charles Baudelaire - Prefața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Greșelile, păcatul, zgârcenia, prostia
Ne-aruncă-n suflet zbucium și-n trupuri frământări
Și noi nutrim cu grijă blajine remușcări
Așa cum cerșetorii își cresc păducheria.
Păcatele ni-s aspre, căințele mișele,
Mărturisirea noastră ne-o răsplătim din gros
Și iar ne-ntoarcem veseli pe drumul gloduros
Crezând cu lacrimi sterpe că ne-am spălat de rele.
În mrejele pierzării prelung Satan ne plimbă
Și sufletul ni-l lasă vrăjit și vlăguit
Și al voinței noastre metal neprețuit
Acest chimist destoinic în aburi îl preschimbă.
Cu sfori ascunse, Dracul ne prinde și ne joacă!
De tot ce-i murdărie ni-i sufletul atras;
Spre Iad în orice clipă ne scoborâm cu-n pas,
Senini, printr-o adâncă și scârnava cloacă.
Cum mușcă-un muieratic sărac, cu desfătare
Căznitul sân al unei vechi târfe scăpătate,
Gustăm și noi o biată plăcere, pe-apucate,
Ca pe-o lămâie veche storcând-o cât mai tare.
Noroade-ntregi de Demoni în capul nostru zbiară
Foind ca milioane de viermi încolăciți
Și-n pieptul nostru Moartea, când răsuflăm trudiți,
Cu gemete mocnite, râu nevăzut coboară.
Dacă pumnalul, focul, otrava, siluirea
N-au vrut să-și puie încă blazonul lor poznaș
Pe pânza care-o țese destinul nostru laș
Pricina e că slabă și trândavă ni-i firea.
Dar printre șerpi, pantere, șacali, mistreți, cățele,
Maimuțe, vulturi, scorpii și monștri ce se zbat,
Se târâie, rag, urlă, sporind neîncetat
În noi menajeria năravurilor rele.
E unul și mai mârșav, mai slut, mai rău la fire!
Deși nici nu se zbate și nici nu-i zgomotos
El ar distruge lumea întreagă bucuros
Și-ntr-un căscat s-ar prinde să-nghită-o omenire.
Urâtul e! – Cu lacrimi în silă revărsate,
Visează eșafoduri fumând nepăsător.
Pe monstru-acesta gingaș tu-l știi, o! cititor,
– O! cititor fățarnic, -tu, semenul meu, -frate!

prefatza – Versuri.pro

Charles Baudelaire - Prefața