predeal – Versuri.pro

Grigore Vieru - Pe Munte la Predeal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lui Mihai Drăgănescu.
Va fi! Pe Terra cea bătrână
Amirosind a flori de tei,
Va merge Dumnezeu de mână,
La Paște, cu românii mei.
Și flori, spre noi, de miere grele
Cu El odată vor rosti:
„Voi dacă vreți, plecați pe stele,
Iar noi mai rămânem aci”.
* * *
Lui Nicolae Dan Fruntelată
Dacă măicuța ta,
Dacă limba strămoșilor tăi
Se află în Patrie,
Nu e țară mai minunată
Ca Patria ta.
* * *
Lui Mircea Druc
Cum să vă spun?!
Cu mine diavolul
A vorbit omenește.
M-a cercat și s-a dus mai departe
La treburile sale.
Oare nu glăsuiesc,
Nu glăsuiesc oare
Și cele sfinte la fel:
„Diavolul ispitește,
Dar nu poate sili,
Cere consimțământul,
Dar nu poate constrânge.”

Gheorghe Azap - Maria, A Sosit Momentul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

„Sic erat in fatis”
– Ovidiu, Fasti I, 481 -.
Maria, a sosit momentul să meșteresc un sarcofag,
După o schiță personală; taman în forma unui cord.
Voi pune-ntr-însul ce, pe lume, mi-a fost nechibzuit de drag:
Iubirea care ți-am purtat-o din Polul Sud în Polul Nord.
De ciocli n-o să fie criză, căci am vrăjmași nenumărați,
Cu brandemburguri parfumate pe conștiință și pe trup.
Tu o să plângi într-o secundă un milion de kilowați:
Pentru că-n secolul acesta ți-am dat târcoale ca un lup.
Și-au să mai cază niscai stele, ca-n erezia din popor;
Iar vântu, -n dinții lui mi-o duce, departe, sufletul olog;
Zăvozii au să mă scufunde în toate lacrimile lor,
Și-un zeu, cu damigeana-n brațe, va delira un necrolog.
Eheu, Maria! niciodată n-o să-nțelegi cât m-am căznit
Să jupuiesc eternitatea: mătăsuri veșnice să ai..
Orbecăiam printre capcane, ca-n pântecele unui chit.
Miraculoasa mea nădejde întotdeauna tu erai.
Dar m-au tradus biocurenții; și-am plâns; și nu m-am bucurat;
Un maxilar de neodihnă la somnul meu s-a predispus,
Pân’ am ajuns argatul nopții, ca un strigoi adevărat,
Căznindu-mă să ar în beznă ca tu să fii cea mai de sus.
Deci: prin urmare – cum se zice – sau așadar, ori așadeci,
Acum când îmi cobor în humă amorul sfânt și vertical,
Mi-a mai rămas numai urarea: ca, tu, iubito, să-ți petreci
Vacanțele la Acapulco, Tenochtitlan, sau la Predeal.

Ion Minulescu - De Vorbă cu Iarna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal.
Era-mbrăcată ca și-acum un an,
Cu aceeași albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman.
Călătoream spre țara unde cresc
Smochine, portocale și lămâi.
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Și canapeaua roșie de pluș,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuș,
Un vag susur de samovar rusesc.
Și-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte.
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm –
Din patria lui Ibsen și Björnson,
De-acolo unde, -n loc de soare
Și căldură,
Înfrigurații cer.. Literatură..
Și m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în țara unde cresc smochine,
Curmale, portocale și lămâi,
Și din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Și m-am întors cu Iarna-n București.
O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare ești,
Ce bună ești,
Ce caldă ești!…