Strofa 2
Trecuse ceva timp, era totul perfect
până într-o zi când am simțit un gol în piept
trebuia să plec departe să pun niște bani deoparte
și mă simțeam cum aș fi jucat ultima carte
ea era puțin retrasă, știam amândoi că doare
și ne gândeam că toată treaba asta o să ne țină tare
și a venit ziua când a trebuit să plec
am zis și eu să-ncerc, dar nu mă simțeam întreg
cu teama că-ntr-o zi totul o să se termine
am plecat și am lăsat în spate doar ruine
vedeam adânc în mine spiritul de luptător
dar nu era de mine și mă consumam ușor
ea devenea tot mai distantă, începeam să n-o-nțeleg
când îmi vorbea așa de rece nu-mi venea s-o cred
mi-a zis că nu o să mai fim și că s-a terminat
am rămas blocat, când tot ce-am construit s-a demolat.

Strofa 3
Trecuse ceva timp, trebuia să mă întorc
și-ntre timp am zis că pot, dar simțeam că mă sufoc
mi-am făcut bagajul și am plecat spre aeroport
nu știam ce să fac, parcă n-aveam stare deloc
în schimb tot ce se întâmplase între noi aveam în minte
plus că printre amintiri îmi spuneam că nu mă minte
și-ntre timp ajung în țară, iar mintea îmi juca feste
că nu percepeam deloc că trebuia să trec peste
plecam din Otopeni, ploaia mă motiva
în plus de la-nceput era de partea mea
și simțeam cum fiori îmi treceau prin vertebre
încă mai speram că o să fie bine când mă vede
ne-am întâlnit într-un final, mi-am jucat ultima carte
și speram că poate ea nu este ca celelalte
dar mi-a spus că nu mai poate, o vedeam cum tremura
și-am rămas blocat când mi-a spus că e cu altcineva.