Strofa a 2-a:
Când ești tristă privește stelele pe cer,
Luna stă calmă-n ger, învelită în mister.
Sper că nu regreți nimic, eu am făcut-o deja
Regret că ți-am oferit rolul principal în viața mea.
Floarea aia albă s-a uscat de ceva timp,
Am aruncat-o, i-am zis că era vremea să o schimb,
Și-am mai schimbat câteva flori da’ eram curios de fapt,
Dac-ai privit-o-n ochi pe Bela și i-ai zis ce s-a-ntamplat!?
(Știi?) Îmi pare rău că nu-mi mai pare rău de mult,
Cică roata se-ntoarce, nu mă răzbun, deci nu ascult.
Dragoste, atașare, n-am știut care-i diferența
Nu-i nevoie să fii mătur ca să adopți indiferența!
Rămân poet nemuritor printre cadavre mișcătoare,
Legat de luna și soare, scârbit de păsări călătoare.
De ce mă suni, tu nu pricepi că asta-i piesa în care
Ai murit în ochii mei dându-ți ultima suflare?!