Ektro - Pasager Clandestin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa 1:
Pasager clandestin în vagonu’ din rai
Nici Sf. Petru, nici „Nașu” nu mă întreabă „Bilet ai?”
Că n-am nimic, știu doar s-alin durerea la nai
Și să plantez dulceață-n suflete prin cel mai dulce grai.
Vreau o scară către cer, să ajung la Doamne, Doamne,
Să-ncerc să-L trag de limbă în timp ce îmi trage palme!
– Ce caut pe pământ, de ce m-ai trimis acolo?
Tac, aștept un răspuns!..
– Ce era să fac?
Ai fost un înger cândva, te-am trimis pe pământ
Să-i veghezi pe oameni da’ ai pierdut darul sfânt,
Te-ai atașat rapid de ei, ai devenit de-al lor!
– UITAT DE ÎNGERI PE PĂMÂNT n-a fost întâmplător?
– Nu!
Coboară pe pământ, fii mai bun, poate, poate
Cândva o să-ți recapeți locul în eternitate!
– Doamne, nu mă cunoști, sunt poet nemuritor,
Prin piese rămân veșnic în inima lor!.

Refren:.
Vorbesc cu vocile din capul meu, le spun că fac ce simt,
Vorbesc cu inima din pieptul meu, o mint că n-o mai mint,
Vorbesc cu Dumnezeu seară de seară-mi ține spatele
Când m-a umanizat mi-a iertat păcatele. (x2).

Strofa 2:.
Am coborât din cer pe un tărâm fascinant
Și-am surprins omenirea într-un tablou unicat
Pictat cu sânge de la răni, mi-am propus s-alin durerea
Rămas fără puteri am încercat să prind puterea
Să mă reinventez, când unii nu-mi dădeau vreo șansă
Hipnotizat de oameni, nu puteam ieși din transă
Nici nu voiam, captiv voit în umanitate
Știu, greșelile repetate sunt decizii asumate!
Frate, lasă-mă să zbor în timp ce respir poezie
Tot ce fac e artă vie și învie
Suflete vii decedate, inimi fără bătaie
Pierdute nicăieri, se-aprind, ard, ca o văpaie.
Durerea se plânge, doar așa te descarci
– Ai lacrimi neplânse-n ochi!
– Știam c-ai să remarci!
Poate-s doar un pitic, s-ajung la stele sar pe spini
Oamenii mari ajung la becuri, oamenii mici aprind lumini.

Strofa 3:.
Legenda merge mai departe, cât timp dau naștere poeziei
[poeziei..] În brațele nebuniei
Pun cămașa de forță, îmi fac bagajul și plec
Desculț pe drumul meu, calc pe cioburi, încerc
Să n-arăt nimănui durerea mea, cui îi pasă?
Știu cum e să vezi Moartea-mbrăcată mireasă
Să-i pui vergheta pe deget, ea să spună „DA!”
După atâtea cumpene știu să prețuiesc viața.
Mi-am transformat-o în poezie și o cânt,
Pun gânduri pe rânduri, iubirea în cuvânt.
Poet nemuritor, trăiesc un vis, ți-am zis
Aș trăi un coșmar dacă m-aș vindeca de scris.
Nu mă interesează cât de tare-i sunetu’
Nu fac muzică să-ți rupă capu, ci sufletu’
Rămân pe pământ un pasager clandestin
Din divin am coborât să-l ucid pe Alin [..]
Semnat, Ektro!.

poet nemuritor – Versuri.pro

Ektro - Pasager Clandestin