Mihail Lermontov - Moartea Poetului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Moartea poetului
– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
O, rege, răzbunare, răzbunare!
Îți cad la picioare.
Fii drept și pedepsește pe cruntul ucigaș
Osânda lui în vremuri viitoare
S-arate lumii dreapta-ți judecată,
Să fie-o pildă pentru ticăloși!
(din tragedia „Venceslas” de Jean de Rotrou).
Sclav al onoarei, suflet drept,
Jignit de clevetiri mărunte,
Poetul cu un glonte-n piept
Muri plecându-și mândra frunte!..
Ocara lumii și minciuna
L-au supărat, nu l-au supus,
Și singur ca întotdeauna
S-a răzvrătit.. și-a fost răpus!
Răpus! Ce rost mai are plânsul
Și corul laudei deșarte
Și scuza foanfă pentru dânsul
În fața împlinitei soarte?
Oare nu voi ați prigonit
Talentul lui cu-nverșunare
Și ca să râdeți ați stârnit
Din foc ascuns văpaie mare?
Fiți veseli! A căzut învins
În cea din urmă crudă luptă
Și-acuma geniul lui e stins,
Cununa lui de lauri ruptă.
Calm, ucigașul a țintit
Și-a tras. Și inima-i păgână
Urma să bată liniștit;
Nu-i tremura pistolu-n mînă.
E de mirat? Un venetic
Zvârlit la noi din întâmplare,
Umblând pe-aici la vînătoare
De ranguri, suflet de nimic;
Bătîndu-și joc în chip obraznic
De limba noastră și de țara-ntreagă,
El a lovit în gloria noastră dragă
Și n-a putut să înțeleagă
Ce om doboară brațul lui năpraznic.
Și-acum poetul în mormânt e-nchis
La fel cu cântărețul drag pe care
Atât de minunat ni l-a descris,
Ros de-ndoieli chinuitoare,
Și care ca și el a fost ucis
De-o mână rea, necruțătoare.
Lăsându-și buni prieteni și bucurii senine
De ce-a venit în zarva acestei lumi meschine,
Vrăjmașa sufletelor îndrăznețe?
Dând mîna cu un ipocrit mișel,
De ce-a crezut în vorbe și-n chipuri false, el
Care-i știa pe oameni demult, din tinerețe?
Cununa lui de lauri i-au scos-o și i-au dat
Una de spini cu lauri împletită;
Dar spinii bine-ascunși l-au înghimpat
Rănindu-i fruntea lui slăvită,
Ceasul din urmă i l-au otrăvit
Cu glume grosolane în șoaptă strecurate,
Setos de răzbunare a murit
Scârbit că-i sunt speranțele-nșelate.
S-a stins dumnezeiasca lui cântare
Și n-o să mai răsune nicicând și nimănui;
Și unde-i el acuma e întuneric mare;
Pecetluită este gura lui.
Voi, însă, fii înfumurați
Ai unor tați vestiți prin mârșăvie,
Care cu tălpi de rob călcați
Vlăstarele lovite de urgie;
Voi care, lacomi, lângă tron pitiți,
Ucideți Libertate, Genii, Glorii,
Cînd apăreți, de lege ocrotiți,
Muțește adevărul și tac judecătorii!
Dar este-n cer un strașnic judecător cinstit
Care pe voi, aleșii desfrâului, v-așteaptă;
Cu aur el nu poate fi plătit
Și știe orice gînd și orice faptă.
Zadarnic veți veni cu vorbe rele
La judecata cea de sus:
Tot negrul vostru sânge nu va putea să spele
Sângele poetului răpus.

Rafael Alberti - Întoarcerea Unui Poet Asasinat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Te-ai întors la mine mai bătrân şi mai trist în toropita
lumină a unui vis de martie, cu tâmpla
păfuită de un cenuşiu nebănuit şi cu bronzul acela
de măslin pe care tinereţea ta fermecată îl păstra,
brăzdat de semnele anilor, ca şi cum
viaţa de care n-ai avut parte în viaţă
ai fi trăit-o în moarte, pas cu pas.
Nu ştiu ce-ai vrut să-mi spui în noaptea aceasta
cu sosirea ta fără de veste, în hainele fine
de alpaca luminoasă parcă abia croite,
cu cravata galbenă şi părul strâns, nepăsător
la vânt, ca altădată
prin grădinile de plopi ale studenţiei,
prin grădinile de dafini strălucitoare.
Poate vei fi gândit – încerc să desluşesc acum
în marginile limpezi ale visului – că trebuia
să vii la mine mai întâi, din acele subpământene
rădăcini sau ascunse izvoare, pe unde
cu deznădejde oasele tale pătimesc.
Spune-mi,
mărturiseşte, mărturiseşte
dacă-n îmbrăţişarea mută pe care mi-ai dat-o, în chipul
simplu de a te aşeza lângă mine, de a mă privi,
de a zâmbi în tăcere, fără vorbă,
spune-mi dacă n-ai vrut să-mi arăţi prin asta
că, dincolo de luptele mărunte pe care le-am dus,
rămâi laolaltă cu mine mai mult decât oricând în moarte
pentru acele daţi când, poate,
n-am fost laolaltă – o, iartă-mă! – în viaţă.
De nu-i aşa, întoarce-te iarăşi
în visul altei nopţi, ca să mi-o spui.

poet asasinat – Versuri.pro

Mihail Lermontov - Moartea Poetului

Rafael Alberti - Întoarcerea Unui Poet Asasinat