Edgar Allan Poe - Lenore

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Potirul de-aur, ah, e frânt, și duhul dus de-a pururi!
Clopote-n cânt! Un suflet sfânt pe stigiene râuri.
Și, Guy de Vere, n-ai lacrimi fir? Plângi pentru veci de dor
La cimitir, sub trandafiri, stă draga ta Lenore!
Prohodul ziceți-l din carte, și slujba de comând
La cea mai mândră dintre moarte, căci moartă-i prea curând,
Un cântec pentru-a doua-i moarte, căci moartă-i prea curând.
Misei, doar pentru bogăție vă era dragă ea,
Când scăpăta din sănătate, -ați proslăvit-o, căci murea.
Prohodul va fi zis din carte, și slujba de comând,
De voi, de tine, ochi de șarpe, de tine, om de rând,
Care-ați dat morții pe fecioara moartă prea curând.
„Peccavimus; nu delira, și-un cântec în suspine,
Solemn, răzbate, pan’ la cer, ca moartea să se-aline.
Dulcea Lenore, a-ntins-o-n zbor, și-acum pustiu te lasă,
Far’ nici o milă, draga copilă ce ți-ar fi fost mireasă,
Mândrețe rară, nobiliară, ducând în negre văi,
Viața-n cosița ei lunară, dar nu și-n ochii săi,
Viața-n cosița ei lunară și moartea-n ochii săi”.
În lături! De la diavol e sufletul stingher,
Din Iad purtat pe-o înaltă treaptă, departe, sus, în cer,
Din plâns și zvon, la naltul tron al Domnului din cer!
De clopot sunet lase-al său suflet în farmecul lui sfânt,
Și să nu-l tulbure în timp ce flutură pe-amarnicul pământ,
Prins de-un fior înălțător, prohodul nu-l vor geme,
Ci voi urma îngeru-n zbor e-un imn din altă vreme.
Tr. Dan Botta

Walt Whitman - Pe Când Înflorea Liliacul - 6

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Un sicriu care trece pe străzi și drumeaguri,
Noapte și zi, un nor negru pe țară,
Cu pompa flamurilor funerare, prin orașe cernite,
Cu însăși spectacolul Statelor în picioare ca niște femei
în văluri de crep negru,
Cu procesiunile, lungi șiruri șerpuind
și lumânările lor în noapte,
Cu nenumărate torțe arzând, cu marea
tăcută de chipuri și capete descoperite,
Cu năsălia așteptând, sicriul sosind și fețele
întunecate,
Cu imnurile izbucnind din miile de voci
înălțându-se solemn și puternic,
Cu toate glasurile bocitoare ale corului funebru
revărsate asupra coșciugului,
Bisericile abia luminate și acordurile de orgă,
– în vreme ce tu călătorești printre aceste viziuni
În sunetul clopotelor care bat, bat fără încetare,
Iată, sicriu ce treci încetișor,
Eu îți ofer ramura mea de liliac.

poem funerar – Versuri.pro

Edgar Allan Poe - Lenore

Walt Whitman - Pe Când Înflorea Liliacul - 6