R. A. C. L. A. - Plus Infinit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I
Primo tempo cobor din Vento stăpân pe lexic
Cu brandu’ mărgălat ca Piersic din Mexic
Ia ziceți p***r este că sunt sexy?
Deles mă pe gât un Efes să-mi meargă sub fes
Arta de-a-mpunge din verb e rap Un D. J. și-un M. C. efectul sigur o durere de cap
Întregul City-mi defilează-n față breakeri și graffiti printre gratii
Străinii sunt considerați E. T.
Defragmentați mesajul l-omu’ meu greu vas y
În Anul Domnului 2000 revin la stilul liber dragi copii
Fani și formații am inițiativa
Din orașul bucălat până-n comuna primitivă
Unde oamenii de Neanderthal își balonează parohia
Da’-n spatele cortinei și-au plătit șmecheria
Mia de parai trece-ntr-un buzunar mai larg alles gut
Banii fac Pământul să se-nvârtă dacă i-ai băut.
Ref. (X2)
Iar și iar la „mic” e non-stop
Reprezentăm pe toți cei care vor pace-n Hip-Hop
Iar și iar la rest le dăm flit
Rapul românesc e la plus infinit.
II
La fel ca Falafel eu am efect de Rudotel
Printre bazații pe trancan unde Tarzan egal Gigel
Și procesez ca Intel când procedez
Vezi trageri la sorți apoi pe roți
Doamne noi ne-am născut morți
De când toți cei din jurul meu mizează doar pe diavol
Spun „Jawohl” și-apoi le dau viol la oagării de staniol
Când pe tabla de șaizeci și patru doar negru’ dă matu’
Vere iar tu pierzi și yacht-u’ frate-tu’ e altu’
Altu’ mai bun există-ntotdeauna
Dar pe ruta Hip-Hop cine-i făcut pentru cinci bani n-atinge suta
O sută ca voi nu fac cât o flegmă de-a mea
Valoarea n-o da smardoiala ci doar muzica
Nu ne-o puteți lua decât în gură
Felu’-ntâi salam desert o vodca cu diazepam
Pa-ta-ra-ra-ra-tam pam-pam.
Ref. (X2).
III
În plopi nu crește avogado-aici nu-i
El Dorado N-ajunge-n „SLK” din Mecca nici un desperado
Românii mei numărători de mii de lei f*t pacienta
Esența e ca p***a independentă Senza una donna-aici
Golan Brebovici
Ce zici aplici ce predici p***i sau don’t preach
Monser am fost de la-nceput f*tut de vânturi și de ploaie
Port stindardul artei tehnicii verbale Nae fără c****e
Taie cu septaru’-odată și fii specific
Atunci când oscilezi între Atlantic și Pacific
E prea mirific cu dantura-n plic să te dai zmeu
În ringul liric pentru tine sunt Mihai Leu
Cioc-cioc! cine e? Rimaru pe tranșee
Imaginea Gării de Nord rămâne pe cornee
Agigea-s pe felie cu băieți tari în c****e
Aici am păscut iarba fiarelor
Să nu se știe fie ce-o fi noapte și zi vă dau cu blaz copii
K-gula-n cartier de strajă patriei rezolvă zombii din Grant
Yo! what’s up? ia un „geri” cu „tobi” da cu bobii și zii cine-i jupânu’ cine-s robii.
Ref. (X2)

Adrian Păunescu - Spre Plus Infinit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

1 deschide lupi, 2 așteaptă,
3 odihnește, 4 ia foc,
5 e o lebădă, 6 o treaptă,
7 e un unu mai cu noroc,
8 se dă pe gheață, 9 e haos –
Și vine 10, capăt de șir,
E și fereastră, e și adaos,
Lebădă, liră, liniști, delir.
Numără, numără tinere domn,
Numără, numără!.
Vezi cum coboară cifrele-n somn
Inimă patimă tânără?
Leneș, prea repede, intră în somn
Numără, numără tinere domn!.
Numără umerii celor ce vin,
Numără ochii celor ce pleacă,
Numără sângele din cer străin,
Numără stelele care te-mbracă!.
Fruntea ridic-o din mări de somn,
Numără, numără, tinere domn!.
Șirul din față răpește trepte,
Iar înapoi dă pâraie mistrețe,
Șirul de numere neînțelepte
Bântuie lava de suprafețe.
Numără clipe, numără lebede,
Numără cumpene, descumpăniri,
Numără negru, numără repede,
Numără grele stele subțiri!.
Fruntea ridic-o din măști de somn,
Numără, numără, tinere domn!.
Vezi peste toate o nebuloasă,
O împărțire fără contur,
Un fum de ruguri, un coș de casă,
Plasă murdară soarelui pur.
Vezi printre linii și peste linii,
Vezi acea curgere care-a albit
Mult mai departe, fiu al luminii,
Se află veșnicul plus infinit.
Până acolo zecile mușcă,
Sutele bubuie, miile ard,
Fiece zero devine cușcă
Pe cât te-apropii de miliard.
Și mai departe, și mai departe;
Treci prin celulele cifrelor viu,
Căci vii din zero și vii din moarte,
Și din terenul minus pustiu.
Rupe din oase râul de somn,
Numără, numără, tinere domn!.
Ca o enormă mare de spirt,
În depărtarea fără cărări,
Trece spre nouri, spre alte mări,
Și se evaporă plus infinit.
Foarte departe, ca o nălucă,
Surdă fantomă în cifre vechi,
Lasă perechile-n vid să se ducă
Și se-nsoară cu neperechi.
Astfel dă semne că el trăiește
Cu cât dispare mai în adânc,
Și din ce lume, neomenește,
El, depărtatul, biciuie lung.
Gleznei desprinde-i fluxul de somn,
Numără, numără, tinere domn!.
Treci și de 1, treci și de 2,
Rupe-i spirala lui 3 cu brațul.
Du-te la 4, ca la un roi
Care spre 5 își îndreaptă nesațul.
Calcă podeaua marelui 6,
Și oglindește-l galben și copt
În munți de 7, în munți de 8,
9 să pară-n oglinzi nervoase.
Și vine 10 care rezumă
1 și 9, 2 peste 8,
3 peste 7, 4 cu șase,
Sine cu sine, 5 cel de gumă,
Și vine 10 din cifre arse.
Șirul sfârșește, suie din somn,
Numără, numără tinere domn!.
Oh, ne atrage în pâlnii tulburi
Muzici încarcă pe orice gest,
Prin uși, portaluri, șanțuri și tuburi,
Puțin teribil, puțin modest,.
Fals totdeauna, dar sociabil,
Pletosul creştet și l-a lovit,
De vidul negru și inefabil,
Marele, veșnicul, plus infinit.
Vâsla așază, trage pe somn,
Numără, numără, tinere domn!.
Iată că ochiul repetă numărul,
Iată că numărul capătă ochi,
Roșu devine, pentru deochi,
Dacă-l apasă bolțile, umărul.
Carnea absoarbe, pentru rămânere,
Toată priveliștea cu cifre-n ea,
Toată perdeaua lumii, de numere,
Încă din clipa când se năștea.
Schimbă cu cifre, fermenții de somn,
Numără, numără, tinere domn!.
Vezi, sunt acolo în depărtarea
Amețitoare, salturi de spirt,
Unele cifre reflectă marea,
Altele pasărea, altele sarea,
Întru cinstirea lui infinit.
Tulburi ospețe ziua i-o laudă,
Cariatidele curg către el,
Suferă timpul fuga în fraudă
A tot ce are nou și model.
Sărbătorește, lucruri și sânge
Se-nfățișează albiei lui.
Fruntea femeilor pur îi răsfrânge
Corul întâielor sale statui.
Sorii le macină mărilor spirtul
Și-n risipire cu pașii rod
Plus infinitul, plus infinitul
Care pe numere e voievod.
Numere, numere, numere, numere
Se nasc și urlă, zboară și vin,
Plus infinitul arde rămânere
În fiecare ca un destin.
Mută destinul de după somn,
Numără, numără, tinere domn!.
Căci înmulțit de întreaga natură
Dat în ecouri până-n trecut,
Vorbit de ruguri, și ars pe gură,
Oricare număr ce s-a născut
Poate să meargă până aproape
De infinitul fără de scări,
Pe teii lumii, pe clar de ape,
Pe amețeală și pe mirări.
Iată cum 1 crește o bază
Albă de numere, marelui plus.
2 îl urmează, 3 îi urmează,
Și-s infinitul, nouă tradus.
Tradu în ceruri lutul de somn,
Numără, numără, tinere domn!.
Plus infinitul, plus infinitul
Cum ne atrage sângele-n sus,
Plus infinitul, plus infinitul
Numai prin numere ni s-a tradus.
Dar e și inima număr, și număr
E și lumina din ochii tăi,
Număr și ochiul, număr și-un umăr
Văzut odată, în clăi.
Oh, cum ne ducem, cum ne petrecem,
Veșnic râvnindu-l, dorindu-l mult,
Prin înfoiarea stelelor trecem,
Prin desfoiarea lutului mut,.
El e deasupra și-n toate părțile,
Râde în sunete ca un pian,
Clatină hărțile, biruie morțile,
El e văzduhul submarțian.
Plus infinitul, plus infinitul,
Timp care cade nou și adânc
Prin orologii de lut, prin vidul
La care numai genii ajung.
Va fi și țară, va fi și vreme,
Stea fericită cu zimți de flori,
Tot trandafirul lumii îl teme
Și îi răspunde cedând culori.
Cu flori îmbracă-te în loc de somn,
Rămâi în vreme, nouă rămânere,
Numără, numără, tinere domn,
Plus infinitul rămas în numere,
Numai în numere, încă în numere,
Numără, numără, tinere domn!

plus infinit – Versuri.pro

R. A. C. L. A. - Plus Infinit

Adrian Păunescu - Spre Plus Infinit