RĂSPUNS.
Vezi, partea-ntrecând totu-i Suprema Existenţă,
iar totu-i existentul: a lumii-ntregi prezenţă.
În chip multiplu totul ne-apare în afară.
Unicitatea se află-n adâncu-i, drept comoară.
Prin multiplicitate — existentul se vădeşte.
Unicitatea-i partea ce-n sine-o tăinuieşte.
Dar totul existenţă adevărată n-are.
El pentru Existenţa Supremă e-o-ntâmplare.
De totul se vădeşte multiplu în afară,
mai mic e decât partea, cu ea de se măsoară.
Nu poate existentul să fie mai presus.
Supremei existenţe îi e de fapt supus.
Unică şi multiplă-acest tot viaţa şi-o are,
căci doar în chip multiplu Unicitatea-apare.
Se trece existentul, căci e-o-alcătuire.
Ce-i trecător se-ndreaptă spre propria-i pieire.
Cum acest tot e lumea, în fiecare clipă,
în largul nefiinţei ea se cufundă-n pripă.
Apoi o altă lume Işi ia din nou avânt,
şi-n fiecare alt cer şi alt pământ.
Un lucru doar o clipă de viaţă-n fapt cunoaşte,
căci în aceeaşi clipă el moare şi se naşte.