Refren:
Îmi aprind țigara, încerc să mă calmez…
Pe culoarul vieții hoinăresc…
Încerc diferite uși, dar în zadar…
Și toate astea, frate, îmi lasă un gust amar.
Culoarul vieții e calea spre viața ta…
Și d-ai vrea să alegi o altă ușă, n-ai putea…
E viața ta… asta ți-a fost scris…
Accept-o sau te vei pierde în abis.

Strofa II:
Îmi aprind țigara, trag un fum, iau loc…
Țin în mână pozele vieții mele și-o iau din loc…
Călătoresc în timp, într-o totală incertitudine,
Iau atitudine și-mi zic: doar moartea-i o certitudine.
Asta-i singura poză ce îmi lipsește…
Firește, după o să-mi completez albumul, privește!
Privește-ți viața prin poze, testează, analizează,
Evoluează, dă-ți seama de greșeli – contează!
Păstrează-ți echilibrul, furios precum un tigru,
Fii aromat ca cimbru, ai grijă de fi-tu.
M**știi trimite-i la pachet cu timbru,
Când comentează aiurea, ia-i în coarne ca zimbru.
Deci:

Refren:
Îmi aprind țigara, încerc să mă calmez…
Pe culoarul vieții hoinăresc…
Încerc diferite uși, dar în zadar…
Și toate astea, frate, îmi lasă un gust amar.
Culoarul vieții e calea spre viața ta…
Și d-ai vrea să alegi o altă ușă, n-ai putea…
E viața ta… asta ți-a fost scris…
Accept-o sau te vei pierde în abis.

Strofa III:
Am poza familiei… pe primul plan a fost mereu…
Mai am o poză cu strada… catalogându-mă drept derbedeu.
Am poza celor ce-au plecat, odihnească-se în pace.
Am poza fraților falși, ce le-am dat capace…
Am poza primei iubiri, ce credeam că n-o s-o uit.
Șoc mi-a trecut din inimă, te-am scos demult…
Astea-s pozele mele, amintiri bune sau rele…
Pot fi și ale tale, sigur ai trecut prin ele…
Și dacă n-ai trecut, coane, fii sigur c-o să treci…
Și după ce-o s-asculți bucata asta, o să mă înțelegi.
Și după ce-o să înțelegi, îmi vei da dreptate…
Viața-i un culoar și doar o ușă ne desparte…