Strofa 1:
Mă simt singur într-un spațiu închis..
Alerg peste nori, deși văd că nu este un vis..
Te caut pe tine într-un loc nesfârșit..
Încerc să te găsesc, dar văd că n-am reușit..
Privesc în jurul meu și nu văd nimic..
Probabil ești departe, căci mă simt tot mai mic..
Sunt o furnică ce aleargă pe nisip..
Oare mă vei călca? Mi se pare cinic..
Dacă ți-ai aminti cum eram noi împreună..
Mergeam liniștiți ținându-ne de mână..
Făceam și prostii..
Ce sunt toate astea acum? Simple povesti..
Oare unde sunt clipele de fericire?
Unde ești tu, frumoasa mea iubire?
Din toate acestea a rămas o amintire..
Ce îmi mângâie firea de lacrimi și mâhnire..

Refren:

Strofa 2:
Îți spun că te iubesc, dar tu nu mă crezi..
Inima-mi bate pentru tine și tu nu realizezi..
Mă simt singur într-o lume întunecată..
Plutesc peste norii pufosi precum o vată..
Nu pot privi în jos, mi-e frică să nu cad..
Mi-aș dorii să fiu cu tine, să trăim sub un brad..
Să ne iubim mereu sub cerul înstelat..
Mi-aș dori să fie așa.. Dar nu-i adevărat..
Sunt singur și mâhnit, pierdut în infinit..
Am rămas singur mereu.. Și părul mi s-a albit..
Toate astea pentru că eu nu am iubit pe nimeni când a trebuit..
Acum sufletul meu caută alinare..
Căci el este fragil precum o floare..
Rand pe rand câte un strat ce-l proteza..
S-a îndepărtat, căci toată lumea îl forța..

Refren:

Strofa 3:
Iau pixul în mână și pun pe foaie ce simt..
Și cât aș vrea de mult.. Oricum nu te mint..
Asta este, încă mai simt și fără vreun regret..
Storoc amintiri și lacrimi din rana din suflet..
Și încerc să-mi aduc aminte acea tristă poveste..
Unde actori eram noi doi.. Și dragostea ce nu mai este..
Uitându-ne în oglindă vedeam în noi doi copii..
Ce aveau speranțe mari chiar de era dificil..
Și știi și tu că tot ce-a fost a fost frumos..
Păcat că am trântit acele vorbe fără rost..
Și pur și simplu ne-am certat, ne-am despărțit..
Am rămas cu întrebarea.. Dacă m-ai iubit..?