Refren:
Pierdut în amintiri vii, ale unor copii
Uitați cu timpul și care nu vor mai fi
La fel, niciodată
O poartă în timp s-a deschis
Ducându-mă înapoi în trecut ceea ce-am scris } x2

Am scris, am pus suflet, m-am întors și-am zis
Că de acum încolo nu mai accept vreun compromis
Că prin vis văd numai zile negre acum în fața mea
Așa că zilele însorite au plecat de multe deja
Nu mai are niciun sens, încă mai pot să mai dau un vers
Pierdut într-unul întunecat contrast
Cu zâmbetul șters
Nu mai sunt ce-am fost
Nu mai are niciun rost
Nu mai plâng așa de des
Nu mai sunt un copil prost
Sătul să mai zic ce va mai fi
Așa că zi în ochii mei
Tot copii demoralizați de acel banal normal
Că încep să plâng în genunchi
Demoralizați pe chip uman
În curând n-o să mai pot
Să mă arunc de la etaj
De gram impuls
În acea stare
Prin mesaje așteptând milă
Lovit cu silă va fi foaia că am zis:

Refren:
Pierdut în amintiri vii, ale unor copii
Uitați cu timpul și care nu vor mai fi
La fel, niciodată
O poartă în timp s-a deschis
Ducându-mă înapoi în trecut ceea ce-am scris } x2

Regăsindu-mă ușor în aceste clipe grele
Nu vreu să fug de trecut și de amintirile rele
Vreau doar să scap de ele
Asta dacă e posibil
Și nu vreau să vă aud acum că sunt penibil
Pot deveni într-o secundă sau două
Când vă ceream ajutorul, voi vă faceți că plouă
Am tras de unul singur
Să știți, nu mi-a fost ușor
Am învățat să primesc optimist în viitor
Mă cuprinde acum
Nu-mi înțeleg prezența
Gândind că mâine vom opri înfloru și florența
Aici e totul vag, lipsit de orice ramă
Suntem pe cont propriu
Nu avem nevoie de voi, mă
Înțelege, am numai 17 ani
Și vreau să știu că nu am crescut la fel ca ceilalți copii
Am dat peste multe pe parcursul vieții
Și chiar n-am venit aici
Să vă dau vouă lecții.

Refren:
Pierdut în amintiri vii, ale unor copii
Uitați cu timpul și care nu vor mai fi
La fel, niciodată
O poartă în timp s-a deschis
Ducându-mă înapoi în trecut ceea ce-am scris } x2