Strofa I
Să-mi introduc strofa direct
Cu subiectul piesei
Despre un conținut
Ce tinde să iasă
Din gura presei
Despre limita mesei
Și frecvența săptămânală
Copii abandonați
Copii crescuți pe stradă
Ce viață amară
Mulți se laudă că au crescut pe stradă
E problema lor
Dar nu pot striga mama tata
Când au nevoie de ajutor
Dar mulți sunt abandonați pe stradă
Mulți sunt refuzați
Mulți înfometați
Și mulți nu au unde fi cazați
Nu-și merită soarta
Mă doare să văd cum se zbate
Mă doare să văd cum mulți
Își petrec copilăria prin orfelinate
De ce nu au toți părinți
De ce? Hai zi de ce?
De ce copiii își varsă lacrimi
Și părinții trec cu zâmbete
Și de mult n-a mai zâmbit
Acum stă la cerșit
La colț de stradă stă jos
Cu hainele rupte învelit
E cumplit și nu văd rostul
Copii fără speranță
Oare de ce trebuie să ducă
O așa viață

Refren
M-au lăsat și am rămas pe stradă
Abandonat
Aș vrea acum lângă mine să fie
Să am cui să-i spun
Mama, Tata când îmi pun în farfurie
M-au lăsat și am rămas pe stradă
Abandonat
Aș vrea acum lângă mine să fie
Să am cui să-i spun
Mama, Tata când îmi pun în farfurie

Strofa II [Rebelusha]
Asta nu-i o glumă
E o realitate
Că mulți copii
Sunt abandonați în orfelinate
Rămân fără părinți de mici
Doar cu o speranță
Doar unii din ei
Ajung ceva în viață
Dumnezeu știe
Că ei nu au nicio vină
Neînțelegerile părintești sunt de vină
Nu ei sunt
Cei care au cerut să vină pe această lume
Singura lor dorință
E să ajungă undeva
Să aibă un nume
Mulți avem avem de toate
Da de fapt
Hai să ne uităm și în spatele nostru un pic
Vă e gândul departe
Și de la o identitate
E trist ce îți spun frate
Dar mai trist e că oamenii nu au suflet
Și nici sentimente
Gândiți-vă și voi puțin
La aceste momente

Refren
M-au lăsat și am rămas pe stradă
Abandonat
Aș vrea acum lângă mine să fie
Să am cui să-i spun
Mama, Tata când îmi pun în farfurie
M-au lăsat și am rămas pe stradă
Abandonat
Aș vrea acum lângă mine să fie
Să am cui să-i spun
Mama, Tata când îmi pun în farfurie