Nicolae Iorga - Pegas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Odată, pus la plug, Pegas
Se revoltă şi, luându-şi zborul.
Se dovedi – nemuritorul.
Dar alte-s vremile de azi.
Pierdut printre semenii săi,
El trage brazda ordinară:
Revolta nu-l mai înfioară.
Căci i-au tăiat aripa-ntâiu.

Terror Art - Vârsta Maturității

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vârsta maturității.
Capitulând în fața unei lumi
Așa cum este ea alcătuită,
Dominat de o viață de zbucium
A atins acum o vârstă.
Din lașitate și oboseală
Se împacă cu spiritul plat
Al unei vieți comode,
Lipsite cât mai mult posibil
De lipsuri, zbucium, tulburare.
Viața-i sfârșită ca și tinerețea,
Tot ce-și propune e resemnarea.
Tânărul revoltat a căzut
Ducând o existență așezată,
Pierzând tot drumul libertății
Acestui veac în care trăiește.
Prieteni orbi urmându-i exemplu,
Lovindu-și în propria soartă,
Existența haotică lipsită de sens
Risipită în localuri de noapte,
Opac în fața durerilor vieții,
Trăind rezonabil, acesta este el.

Vama Veche - Scrisoare Către Făt-Frumos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Am crezut că într-o zi buzduganul va lovi în ușa mea și am să ies să te îmbrățișez.
Vroiam să-ți revăd calul alb.
Mi-ai promis că-l voi călări cândva.
Și acum când în sfârșit aș fi putut
Ne-ai lăsat să rătăcim printre faruri de mașini.
Trebuia să creștem mari și să luptăm cu toți zmeii din lume,
Nimeni nu mai vrea să lupte, Făt-Frumos.
Oamenii n-au timp să fie viteji.
Unii spun că viața e o luptă dar foarte rar aud pe cineva care să fie sigur că a câștigat sau a pierdut.
Mi-ai promis că o să mă înveți ce-ai onoarea, Făt-Frumos.
Da’ nimeni nu mai folosește cuvântul ăsta.
Nici în reclame nu l-am auzit, foarte rar în filme.
Da’ mereu apare unu care spune că ești prost dacă ai onoare.
Ai plecat… și nu m-ai lămurit.
În fiecare seară ajungem în același loc, Făt-Frumos, niște case mici.
Iar eu știu sigur că am fost în castelul tău.
Mi-ai spus că nu pot să stau mult,
Venea zmeul și trebuia să vă luptați.
Și toți oamenii fac aceleași lucruri.
Cei singuri, intră-n casă, aruncă niște chei pe masă, se duc la frigider, scot o sticlă, beau, și privesc în gol.
Apoi se trezesc ca din vis.
Se duc în altă cameră, se așază pe canapea și dau drumul la televizor.
În fiecare seară, mii de oameni fac aceleași lucruri, în același timp, în aceleași case mici, Făt-Frumos.
Am fi putut fi singuri, Făt-Frumos.
Mi-ai promis că n-o să dormim două nopți în același loc, Făt-Frumos.
C-o să zburăm peste munți călare pe-un caii noștri albi
Și-o să călătorim în același timp cu stelele,
Și unde vom vedea o luminiță cât de mică, acolo vom coborî, și vom înnopta.
M-am gândit că n-o să pot zbura, Făt-Frumos.
Dar eram sigur că voi călători.
Și luminițe sunt peste tot, Făt-Frumos, asta mă doare.
Nici măcar n-ar fi trebuit să le căutăm.
E mult mai simplu decât pe vremea ta, și tu nu ești aici.
Spuneai să înconjurăm pământul
Și să răspândim binele în lume
Dar nu mi-ai spus niciodată ce înseamnă binele
N-ai apucat!.
De ce m-ai lăsat, Făt-Frumos, de ce?
M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini.
Nu știu drumul spre castel
Și acasă doare.
De ce m-ai trădat, Făt-Frumos, de ce?
Treci-ncoace să lupți,
Să m-ajuți să câștig.
Nu mai știu să iubesc
Fără tine mi-e frig.
Știi cât se ceartă oamenii pe chestia asta cu binele?
Mă enervezi, Făt-Frumos, că ești iresponsabil
M-ai lăsat cu ochii-n soare
Vreau să fac tot ce faceai tu,
Și să trăiesc cum trăiai tu, Făt-Frumos
Și să-i învăț și pe alții
Prietenii trebuia să mă ajute, nu, Făt-Frumos?
Trebuia să plecăm împreună la drum
Trebuia să știu să-i aleg, nu, Făt-Frumos?
Ei bine, află că sunt singur!.
De ce m-ai lăsat, Făt-Frumos, de ce?
M-ai lăsat să rătăcesc printre faruri de mașini
Nu știu drumul spre castel
Și acasă doare.
Sunt singur și tu nu ești aici
Fomila, Setila, Pasări-Lăți-Lungila
Sunt înconjurat de niște idioți în costume gri
Cu care mă văd miercurea la mall
Și care cântă cântece despre bere
Și nici măcar nu-și mai amintesc de tine
Îmi spun că au cunoscut-o doar pe Ileana Cosânzeana
Dar că de tine nu-și aduc aminte
Și râd, Făt-Frumos, râd de tine, râd de mine
Trebuia să fii aici, lăsule, să ne-nveți să luptăm,
Să ne vorbești despre onoare și prietenie
Să ne spui despre sacrificiu
Trebuia să rămâi aici, să te aperi, Făt-Frumos
Pentru că eu n-o pot face în locul tău
Că nu m-ai învățat, Făt-Frumos.
Ai plecat ca un laș, Făt-Frumos
Și nu ne-ai învățat nimic
Ai fi putut măcar să-mi spui
Cum ai făcut s-o iubești doar pe ea, Făt-Frumos,
Pentru că eu știu că ea te-a ajutat mult
Cum ai reușit să iubești o singură fată?.
Te urăsc, Făt-Frumos,
Te urăsc în numele tuturor calculatoarelor din lume
Tastez numele tău, și mii de pagini îmi vorbesc despre tine
Și tu nu ești nicăieri, Făt-Frumos
Și nici zmeul nu mai e printre noi
Așa aș fi fost sigur că ai existat
Ai plecat, Făt-Frumos, și ai luat cu tine și binele și rău.
Te urăsc, Făt-Frumos
Te urăsc!!!!!!

Pierderea idealurilor – Versuri.pro

Nicolae Iorga - Pegas

Terror Art - Vârsta Maturității

Vama Veche - Scrisoare Către Făt-Frumos