Mircea Demetriade - Pianistul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vibrări adânci, sonore, și pline de mâhnire
Sub degete nervoase pe clape-alunecau..
Se răspândeau în juru-i în lungă hohotire
De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau.
De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau,
Accente disperate de-apusă fericire, –
Pianul, – sub amare gândiri care-l munceau
Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire.
Scotea, ca bun tovarăș l-a lui nenorocire,
Suspinuri prelungite, ce pieptu-i năbușeau;
Mustrări acelei care uită a lui iubire..
Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau.
Vibrări adânci, sonore și pline de mâhnire,
De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau..
Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire..
Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau.
Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau,
Fermecător pianul și-n dulce suvenire
Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire.
Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenoricire,
Șoptirile ce-odată cu drag îl mângâiau
De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau.
De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau,
Aproape-n neștiință porni în aiurire
Vibrări adânci, sonore, și pline de mâhnire.
Aproape-n neștiință porni în aiurire,
Șoptirile ce-odată cu drag îl mângâiau,
Fermecător pianul și-n dulce suvenire.

Yenic - Pianistul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Draga mea, sunt tot aici, tot rămas blocat în trecut,
Fixat mereu pe-aceeași dată în care ne-am cunoscut.
Mi-ai zis că nu va fi ușor, mi-ai zis că o să mor de dor,
Da’ n-ai mai zis că n-o să fii când am nevoie de-ajutor.
Și-acum ce fac? Am devenit înger sau drac?
Că nu mai pot să văd binele de răul pe care-l fac.
Și-ți jur c-aș vrea să mă schimb, aș vrea să nu mai simt nimic,
Dar dacă aș nega ce simt, oricum tot pe mine mă mint.
M-am săturat să m-ascund după ce nu vreau să văd,
Poate încă n-am fost pregătit să mușc din adevăr.
Și-am încercat să fiu mai bun, și-am ajuns tot un nemernic,
Căutat de lumină, obișnuit în întuneric.
Dar înainte să s-adormi, ești sunetul meu din timpan,
Cântat pe-acorduri de chitară și iubită de pian.
Lumea mă-ntreabă cum rezist, le zic tot la fel de trist,
Aceeași muzică-n timpan, dar la pian alt pianist…

Refren:
Și-a trecut timpu’ iar eu nu te mai am.
Sunt pianist, dar eu nu cânt la pian.
Sincer, niciodată n-am știut,
Am fost pianistul tău și-am cântat ca să te uit.
Vezi? M-ai înlocuit rapid.
Presupun c-un pianist e foarte ușor de găsit.
Crede-mă, voi fi okay,
El e pianistul tău, iar eu am fost cândva al ei…

Mă întreb de multe ori de-aș putea da timpu-napoi,
Și-aș schimba câteva chestii, ar fi o șansă-ntre noi?
Ce are el și nu am eu? N-am fost lângă tine la greu?
Că pentru binele tău m-aș fi luptat și cu Dumnezeu.
Am decis ca să te cânt și din tine-am creat artă,
Dacă viața-i un traseu, tu pentru mine erai hartă.
Nimeni nu poate să-și dea seama ce simt eu când îmi e greu,
Cred că tu mă-nțelegeai, că te puneai în locu’ meu.
Și-asta am apreciat mereu, că tu nu m-ai lăsat să cad,
Da’ m-ai izbit atât de rău când ai plecat cu celălalt.
Mă gândeam c-o să te pierd și mă gândeam c-o să regret,
Te-ntrebi de ce n-am plecat? E că n-am fost pregătit să plec.
N-aș putea să plec vreodată în modu-n care tu ai plecat,
Cum dracu’ să nu te gândești că sufletu-i dezorientat?
Rămâi acordul preferat, ce-n timpan aș vrea să-mi răsune,
În final am înțeles că n-am fost eu prima opțiune…

pianistul – Versuri.pro

Mircea Demetriade - Pianistul

Yenic - Pianistul