perfecționism – Versuri.pro

Simple Plan - Perfect (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hei, tată, uită-te la mine
Întoarce-te înapoi și vorbește cu mine
Am crescut eu după plan?
Crezi că-mi pierd timpul
Făcând lucruri care le vreau?
Pentru că doare când mă refuzi tot timpul.
Și acum încerc din răsputeri ca să o fac
Eu vreau să te fac doar să fii mândru
Nu o să fiu destul de bun pentru tine
Nu pot să pretind că sunt bine
Și tu mă poți schimba.
Pentru că am pierdut tot
Nimic nu durează până la sfârșit
Îmi pare rău, dar nu pot să fiu perfect
Acum e prea târziu și nu putem să ne ducem înapoi
Îmi pare rău, dar nu pot să fiu perfect.
Încerc să nu mă gândesc
La durerea care o simt înăuntru
Știai că tu erai eroul meu?
Toate zilele petrecute cu mine
Acum par așa de departe
Și simt că nu-ți mai pasă deloc.
Și acum încerc din răsputeri să o fac
Eu încerc să te fac să fii mândru
Nu o să mai stau la altă bătaie
Și nimic nu e în regulă.
Nimic nu o să schimbe lucrurile pe care le zici
Și nimic nu o să facă lucrurile corecte din nou
Te rog, nu-ți întoarce spatele
Eu nu pot să cred că este atât de greu să vorbesc cu tine
Dar tu nu înțelegi.
Pentru că am pierdut tot
Nimic nu durează până la sfârșit
Îmi pare rău, dar nu pot să fiu perfect
Acum e prea târziu și nu putem să ne ducem înapoi
Îmi pare rău, dar nu pot să fiu perfect

Simple Plan - I Can't Be Perfect! (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Hei, tată! Uită-te la mine!
Întoarce-te și discută cu mine!
Am crescut așa cum plănuiai?
Crezi că îmi pierd timpul
Făcând lucruri care le vreau?
Pentru că doare că mă refuzi tot timpul.
Acum încerc din răsputeri,
Vreau să te fac să fii mândru.
Nu o să fiu destul de bun pentru tine,
Nu pot nici să pretind că sunt.
Tu mă poți schimba,
Pentru că am pierdut totul.
Nimic nu durează până la nesfârșit.
Îmi pare rău, nu pot să fiu perfect!
Acum e prea târziu și nu putem să ne întoarcem.
Îmi pare rău dar nu pot să fiu perfect!
Încerc să nu mă gândesc
La durerea care o simt în interior.
Știai că tu erai eroul meu?
Toate zilele petrecute cu mine
Acum par așa de departe.
Și simt că nu îți mai pasă deloc de mine.
Și acum încerc din răsputeri,
Încerc să te fac să fii mândru.
Nu o să mai stau la o altă bătălie.
Și nimic nu e în regulă,
Nimic nu o să schimbe lucrurile pe care le-ai zis
Și nimic nu o să facă lucrurile corecte din nou.
Te rog nu-mi întoarce spatele
Nu pot să cred că e atât de greu să vorbesc cu tine
Dar tu nu înțelegi.
Pentru că am pierdut totul,
Nimic nu durează până la nesfârșit.
Îmi pare rău dar nu pot să fiu perfect!
Acum e prea târziu și nu putem să ne întoarcem.
Îmi pare rău dar nu pot să fiu perfect!

The Engine Room feat Gabriel & Dresden Remix - A Perfect Lie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Make me… beautiful
Make me… beautiful
Perfect soul
Perfect mind
Perfect face
A perfect… lie
Make me… beautiful
Make me… beautiful
Perfect soul
Perfect mind
Perfect face
A perfect…
Perfect soul
Perfect mind
Perfect face
A perfect… lie
A perfect… lie
A perfect… lie
A perfect… lie

Gani - Defecte Speciale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

I.
Vizând perfecțiunea, acutizăm defecte… le
Renegăm, ignorând efectele,
Multe aspecte le tratăm incorect
Noțiunea de respect nu vine c-un prospect…
Oricare din noi e circumspect
Și oricare din noi tinde spre un perfect
Compus din instincte, corect aparent
Și raționament indus de comportament.
Imagini dezirabile, distorsionate
Lasă defecte și slăbiciuni deoparte,
Pe-un ton superior, ne mințim ușor
Victime colaterale în războiul interior…
Des prinși nepregătiți,
Tot mai deprinși să ne dăm loviți,
Lovim în alții, strângem din dinți,
Că orice nimic doare doar dacă-i permiți.
Ne-nconjurăm de lucruri frumoase,
Vedem defecte-n toți, nu și pe-ale noastre
Replici tăioase sună suspect,
Să-mi spună cineva acum că se crede perfect!.
[REFREN]
Ce așteptări să avem de la alții,
Când tot noi aruncăm cu acuzații?
Unii se cred mai presus, când
Toți suntem la fel de mici priviți de sus.
Ce așteptări să avem de la alții,
Când tot noi aruncăm cu acuzații?
Unii se cred mai presus, când
Toți suntem la fel de mici priviți de sus.
II.
Mulți oameni străluciți, mulți indivizi anoști,
Dar nu fac casă bună, ca arhitecții proști.
Fiecare critică pe-altcineva
Toate greșelile sunt ale altora
Am putea-nvăța să facem față stresului
Nu-i vorba de cartier, da’ mulți stau în calea progresului:
Al lor, al meu, al tău
Altă ocazie de-a face rău..
Tipic în orice mediu social
Ce la alții-i rău, la propria persoană
-i special, chiar genial
Obiectivismu’ nostru-i superficial…
Ne calculăm valoarea în raport cu alții,
Apreciem doar prin comparații,
Nu te supraaprecia și-n ultimă instanță
Lasă-i pe alții să-ți dea importanță!.
[REFREN]
Ce așteptări să avem de la alții,
Când tot noi aruncăm cu acuzații?
Unii se cred mai presus, când
Toți suntem la fel de mici priviți de sus.
Ce așteptări să avem de la alții,
Când tot noi aruncăm cu acuzații?
Unii se cred mai presus, când
Toți suntem la fel de mici priviți de sus

Kefren - Amalgam de Gânduri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Prea mult stres și haosul ăsta din rutină mă omoară
Când merge bine, vine răul hotărât și te doboară
Da, strâng din dinți
Cu ochii-n patru, atent la bandiți
Pot arăta cinism, ca indiferența de președinți
P-aici e imposibil să găsești medii propice
Te-am iubit la fel cum iubea femeile Nietzsche
Fanatismul costă, cine își permite toleranța?
Dacă alegi ușa greșită, inevitabil îți iei clanța
Trag greutăți cu mine, de parcă sunt scripete
Nebun de legat, leg circuite la bombe TNT
Că-s măcinat des, până și de lucruri mărunte
Găsește firul roșu printre firele cărunte
Închide ochii! Discreția naște confuzii
Realitatea e o oglindă ce o folosești la iluzii
Deschide ochii! Indiscreția naște războaie
Realitatea te urzește ca un scoțian cu cimpoaie!
Am gânduri ascuțite, ăsta-i alt tip de lamă
Tu vii și te afișezi cu încă un tertip de damă
Eu-s calm, dar la scandal
Impulsiv ca un vulcan
Dau texte ca un vandal
De te prăbușești ca Van Gaal
Urăsc să scormonesc după amintirile îngropate
Avid de cunoaștere, aș vrea să le știu pe toate
Dar din păcate
Nu se poate
Deși trag pe coate
Îs neîmplinit ca centenarul unui defunct la 97
Nu suntem decât suma deciziilor luate
Noapte de noapte
Terorizat de tot felul de șoapte
Viața mea e doar un joc prost de baba oarba
Și-n jur vezi numai coarde, gata să întindă coarda
Dacă eram Adam, sotto nu mușcam primul din măr
Dacă e Ramadan, nu postesc, dau cu ciocanul ca Thor
Tot mai des îmi doresc chestii ce nu pot să le cumpăr
Și timpu’ e nemilos cu toți, de parcă-i Freddy Kruger!
Mă-nvârt printre fel de fel de concepte, dileme
Rău, bine, destin, divin, sisteme și scheme
Și toate astea pentru ce? Nu văd vreun fel de câștig
Stări proaste și muncă-n zadar… mă simt ca Sisif
Dualitate neam! M-ați făcut un spirit hain
Față-n față, cred că l-aș face mândru și pe Cain
Măcinat pe dinăuntru nu pot să ies din labirint, presimt
Perfecționismul o să-mi servească drept sfârșit!