peizaj – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Peisaj

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ca-ntr-o clipă-acolo, în sfârșit,
strânsă din mici case, coaste-abrupte,
vechi bucăți de cer și poduri rupte,
și de dincolo, de asfințit
ca de soartă smulsă, sfâșiată,
și deschisă – nvinuită toată –
tragic așezarea ar dispare:
dacă n-ar cădea în rouă pur,
străbătând-o, strop de rece-azur
brusc din ora următoare,
noaptea-n înserare-amestecând
să se stingă vrajba de departe
ca o amintire, blând.
Porți și arhitrave tac uitate,
străvezii trec nori în vastitate
peste pale case-n șir, deja
cu-ntunericul în ele toate;
dar deodată raza lunii, grea,
străluci, de parcă undeva
un arhanghel sabia și-ar scoate.

Rodica Elena Lupu - Peisaj

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tufișuri verzui…
Umbrele negre-ale stâncilor
Cad pe pământ…
Câmpuri cu miriști rostogolite
Reflexe de apă…
Munții se-nvăluie-n aburi
de-argint strecurat.
Nori nemișcați – blocuri metalice –
apasă pe visuri…
Sus, foarte sus,
pe stânca cea mai înaltă
stă atârnat un copac…
Figură de visător…
La picioare, supărat, un torent…
Se-aude plânsetul muntelui…
Și eu, rătăcind printre toate…

Federico Garcia Lorca - Peisaj - A II-a Variantă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Înserarea înșelată
se-mbracă în frig.
De după geamuri
tulburi, copiii
văd prefăcându-se-n păsări
un arbore galben.
Înserarea stă-ntinsă
de-a lungul fluviului.
Și o roșeață de măr
tremură pe-acoperișe.