Strofa 1. Cu dușmanul la hotară,
Ne-ai chemat sărmană țară.
De prin văi, din munți, din vale
Am răspuns chemării tale.

Refrenul 1: Am strigat, unul la zece..
„Pe aicea nu se trece!”,
Mărășești, cumpăna sorții,
Ne-am prins toți în hora morții.
Când ștergi lacrima cu sânge,
Nimeni nu te poate frânge.
Mărășești, loc de-nchinare
Pentru România Mare.

Strofa 2. Am sărit cu mic cu mare,
Și te-am ținut în picioare.
Când îți pregăteau mormântul,
Am sarit pe ei ca vântul!.

Refrenul 1: Am strigat, unul la zece..
„Pe aicea nu se trece!”,
Mărășești, cumpăna sorții,
Ne-am prins toți în hora morții.
Când ștergi lacrima cu sânge,
Nimeni nu te poate frânge.
Mărășești, loc de-nchinare
Pentru România Mare.

Strofa 3. În tumultul vieții noastre
Nu am fost popor de oaste.
Dar, de ne-au călcat păgânii,
Oaste am fost toți românii..

Refrenul Final. Mărășești, vatră străbună,
Unde neamul se adună,
S-aprindă o lumânare
Pentru somnul lor cel mare.
Chiar de-s morți, sunt piatra vie
A unirii temelie,
Pavăză în cripta rece:
„Pe aicea nu se trece!”