Pe-o oaie ce căzuse jos
A ridicat-o El frumos
Și-a dus-o-n brațe iubitor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Pe alta care la pământ
Zăcea cu piciorușul frânt
El o lega mângâietor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

El le-a iubit cu dor nespus
Și viața pentru oi și-a pus
Și pentru mântuirea lor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Iar mai târziu L-am întâlnit,
Cu spini era împodobit
Într-o mulțime de popor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Când L-am văzut L-am întrebat
Cine sunt cei ce L-au scuipat
Atunci a suspinat ușor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

El mi-a răspuns duios și lin:
„Cei ce mi-au pus cununi de spini
Sunt oile ce le-am fost lor
Un Bun Păstor, un Bun Păstor.

Iar cei ce mă batjocoresc
Și cei ce crucea-mi pregătesc
Sunt cei la care iubitor
Le-am fost Păstor, le-am fost Păstor.

Iar cei ce mă lovesc turbat
Sunt oile care pe braț
Le-am dus la câmp și la izvor
Ca un Păstor, ca un Păstor.”

Tăcu și ochii Lui senini
De lacrimi limpezi erau plini,
Plângea de mila oilor
Blândul Păstor, Blândul Păstor.

Și-atuncea oile-au venit
Pe cruce sus L-au răstignit,
Iar El plângea de mila lor,
Blândul Păstor, Blândul Păstor.