Departe spre nemurire este milimetrică,
Acum și cea mai mică parte a mea devine sceptică.
Nu, încă nu, mă las doborât de asta
Că tot ce mi-a rămas este gândirea frigidă.
De lume m-am îndepărtat cu abordarea cinică
Rămâne elocvent cu rima foarte dornică
De amicii de partea cea mai egocentrică
Ce mă trage-n jos și ușor mă falsifică.

Refren x2
Timpul trece, rănile rămân ca înainte
Chiar dacă nu le exprimăm așa des în cuvinte
Cu toții avem o parte întunecată în minte,
Dar dispare când vine în tine un sărut fierbinte.

Înconjurat de ghinion la orice colț de stradă,
Plec fără permisiune deci fac o escapadă
Cu ideea ca visul să nu se vadă
În viitor sper să ajung o floare într-o esplanadă.
Sper ca soarele niciodată să nu mai cadă.
Sper viața să fie albă ca fulgul de zăpadă.
Dedic această piesă în stil de serenadă
Pentru ce m-a făcut fericit pentru o perioadă.
Persoanele care înseamnă ceva pentru mine
Mai mult decât înseamnă mierea pentru oameni și albine,
Mai mult decât înseamnă gândul de a-mi aparține
Progresul ce m-a făcut și m-a transformat în bine
În viața mea, numai decesul e un mărăcine
Peste care n-a călcat numai un oarecine.
Chiar dacă drumul nu este exact ca pe șine
Cel mai important e să ai încredere în tine..

Refren x4
Timpul trece, rănile rămân ca înainte
Chiar dacă nu le exprimăm așa des în cuvinte
Cu toții avem o parte întunecată în minte,
Dar dispare când vine în tine un sărut fierbinte.