https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/zenno-parcul-amintirilor https://versuri.pro/zenno-parcul-amintirilor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=50583 →]]> Parcul amintirilor
E trist orașul, și totuși trecătorii râd
Pustiu e parcul, și totuși văd tinerii trecând,
Văd cum, iubindu-se, se bucură de viață,
Aș vrea să râd și eu, dar sufletu-mi îngheață.
Cu pași-mi abătuți, aleea o străbat
Ce plopii cu-alor frunze uscate-au presărat
Iar mintea mi se zbate și nu vrea să priceapă
Că s-a sfârșit iubirea, când m-așteptam să-nceapă!
Se lasă alene seara, deși nu-i decât șapte,
Iar tinerii se plimbă, lăsând în urmă șoapte
Și gându-ncet îmi zboară, departe în trecut
Spre clipele frumoase, ce-n viață am avut.
Mă-așez și eu pe-o bancă și parcul obosit
Se-afundă-ncet în noapte și cred c-a adormit;
Sufletul meu strigă, căci noaptea nemiloasă
Pătrunde-ncet în el și nu vrea să mai iasă.
Pe cer apare Luna, o mândră lună plină,
O văd și-o rog să-mi spună de fata cea divină
Cu părul ei ca focul și ochii de smarald,
Ce-o chem la mine iarăși, o chem dar în zadar!
Luna-mi zâmbește iarăși, precum și altădată
Când mă-ntâlneam în taină cu-acea frumoasă fată
Și își aduce-aminte de-a noastre jurăminte,
Când în tăcerea nopții îi fac o rugăminte!
Ea îmi ascultă ruga și i se face milă,
Trimite-nspre mine o rază de lumină,
O rază de speranță în sufletu-mi zdrobit,
Purtată de-acel înger de care i-am vorbit.
Îmi văd iubita-n față, ființa cea mai dragă
Trăiesc un vis aievea, alerg spre ea cu teamă;
O iau, o strâng în brațe și o sărut cu dor
Precum un însetat ce-ajunge la izvor.
Dar ea îmi joacă o festă, se-nvarte și-mi scapă
Aleargă-n întuneric căci are chef de joacă;
Se leagănă-n scrânciob și-mi spune o poveste
Cu zâne preafrumoase ce Luna le-ocrotește.
Ce se-ngrijesc de-aceia cu inima rănită
Le-alină suferința după a lor iubită;
Și-i fac iar să trăiască și să se-ncreadă-n viață,
Dar când e gata noaptea, se-ascund dispar în ceață.
Tot ascultând-ui vorba, i-adorm cu capu-n poală,
Iar stelele-ncet încep să dispară.
Simt cum mâna-i fină mă mângâie pe creștet
Și-aud în depărtare o voce ce-mi șoptește:
„Te du copile-acasă, căci noaptea s-a sfârșit,
Ți-am împlinit dorința la care ai râvnit!”
Tresar și văd că-s singur, arunc în jur priviri..
Văd doar luna ce-mi șoptește: TRĂIEȘTI DIN AMINTIRI!!!

]]> https://versuri.pro/zenno-parcul-amintirilor/feed 0