Strofa 1:
Prietenul te sună, să îți ceară des un sfat
Și atunci când nu îți merge bine, chiar și el e supărat
Îți spune: „Bro, hai să ne-ntâlnim, să te calmez.
Nu știi drumul, nu-i nimic, pentru tine îl desenez”.
Chiar contezi,
Îți dă bani cu împrumut.
Nu visezi,
Dar când ești trist el nu și-o arde urât
Se bucură, îți zice: „Ești tare!”
La orice realizare
Și îți face cinste când ai rămas fără parale.
Prietenu’ n-o să-l găsești de 1 aprilie
Da’ mereu e dedicat, suport ca o familie
O sută împarți, că așa e între frați
Și-n duel doar tu răzbați
Știi și la ce uși să bați
Cu tupeu străbați, urci și muntele.
Și în compania lui, trec imediat secundele
Deci, liniștește-te că e bine să fii și glumeț
Dar parcă aveam prieteni care nu pun pe bani preț.

Refren:
Simt că-s tip de unul singur printre beți
Că sunt la fel ca o pisică fără vieți
Degeaba ai focu’-n suflet
Dac-afară a dat îngheț
Parcă aveam prieteni care nu pun pe bani preț. [x2]

Strofa 2:
Acum sună-ți prietenii, în caz că îi mai ai.
Manageri, ciumeri, hoți sau conductori de tramvai.
Și nu e rău să-i întrebi de sănătate,
Nu-i apela doar când vrei să-ți facă ție parte.
Îți face faze proaste sau poate figuri,
Știi ce e rău, că noi nu putem fi singuri.
Te cerți din nimicuri, e mai orgolios
Dar nu uita că tot el ți-a fost sprijin când erai jos.
Dar te-ai întors, responsabil cu dispoziția
Tu plătești amenda când vă ia poliția.
Totuși e un echilibru între frați,
Se compensează.
Când cedezi, ești mort,
Tot fratele te-aduce acasă.

Refren:
Simt că-s tip de unul singur printre beți
Că sunt la fel ca o pisică fără vieți
Degeaba ai focu’-n suflet
Dac-afară a dat îngheț
Parcă aveam prieteni care nu pun pe bani preț. [x2]