Parangul – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Parangul – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Radu Gyr - Pandurul https://versuri.pro/radu-gyr-pandurul https://versuri.pro/radu-gyr-pandurul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=43903 →]]> Parângule, măi, căpitan de brume,
pandur cu ipingeaua lunii-n spate,
mă mai cunoști? Vin dintr-un fund de lume,
din mlaștina fântânii blestemate.

Dă-mi jnepii negri: leac amar să-mi fie,
dă-mi iezărul: genunchii să-mi sărute,
burhaiele să-mi lingă rana vie,
scobită de satâre arnăute.

Iar ulii tăi albaștri rotogoale
să-mi scrie peste sângele fierbinte..
Și-acum mai vin, doinind pe Jii, la vale,
pădurile proptindu-se în flinte..

Și-acum mai scuipă țevile pucioasă,
să tremure-ntre perne dolofane
ciocoiul fonf și beizadeaua grasă
și pezevenghii putrezi din rădvane..

Nu m-au răpus mișeii, nici vânzarea,
și duhul meu când aue și geme
ca viforul zbârlește toată zarea
și ca un clopot cântă peste vreme.

]]> https://versuri.pro/radu-gyr-pandurul/feed 0 Radu Gyr - Parângul https://versuri.pro/radu-gyr-parangul https://versuri.pro/radu-gyr-parangul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=44121 →]]> Zborul sur de vultur și de gaie
Dă târcoale numai prin zănoage.
Muchiile – linse de burhaie –
duc pe ceafă bolțile oloage.
Silexul și-a-ntins grumajii țepeni,
pândă încordată peste zile.
Spâni, fără tuleie verzi de jnepeni,
tac pereții asprelor coștile.
Stânci și râpe, muchii și gurguie,
aprige și neclintite-s toate,
dintre gresii niciun duh nu suie,
nici zvâcnet în eternitate.
Dincolo de geamăt și de viață,
piscul nu vibrează, nu tresare,
crâncen în tăcerea lui semeață,
sterp în minerala nepăsare.
Lespezile crestelor, cu nituri
și le-a prins de veșnicia cruntă,
și-ncleștat în gresii și granituri,
dârz, dumnezeirea o înfruntă.
Dar când prind furtunile să fiarbă,
vântul părângean din neguri groase
mușcă și izbește piatra oarbă
cu berbeci de fier și cu baroase.
Ploile rup cremenea în gheare
și scobesc, cu pliscuri lungi, în stană.
Cresc puhoaiele – flămânde fiare –
hălci de stânci înfulecând din goană.
Fulgerul în gresii răni despică
și, din văi, în clocotul urgiei,
crunt, sălbatic vaiet se ridică,
scârțâie țâțânile veciei.
Muntele se clatină. Pătrunsă,
piatra se descheie-ndurerată.
O imensă inimă ascunsă
în granit purcede greu să bată.
Și trufașul care-nghite anii
și cu Dumnezeu stă față-n față,
din adânc icnindu-și bolovanii,
sângeră și geme ca o viață.

]]> https://versuri.pro/radu-gyr-parangul/feed 0