https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/nichita-stanescu-padure-arsa https://versuri.pro/nichita-stanescu-padure-arsa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=33057 →]]> Cădeau fulgi negri. Şirul de copaci
lucea, când îmi mutam pe el privirea.
De-atâta vreme rătăceam tăcut
târându-mi singur amintirea.
Şi se făcea că stelele scrâşnind
îşi îmbucau, înţepenite, dinţii.
Maşină infernală ce bătea
un timp oprit, al conştiinţii.
Apoi, se lasă o tăcere groasă
şi fiecare gest pe care-l fac
cozi de cometă-n aer lasă
şi fiece privire aruncată
o aud cum sună întâlnind
vreun copac.
Ce căutai, copile, – acolo,
cu mâinile prelungi şi umeri ascuţiţi,
pe care-aripile abia de se uscară,
fulgi negri, balansându-se în seară.
Un orizont urlând şi nevăzut
zvârlindu-şi limbile şi antracitul,
întruna mă târa prin şirul mut,
aproape gol alunecându-mi trupul.
Ardea oraşu-n depărtări de fum,
ardea sub avioane rugu-i rece.
Noi doi, pădure, ce facem?
De ce te-au ars, pădure, -n fald de scrum
şi peste tine luna nu mai trece?

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-padure-arsa/feed 0