Bertolt Brecht - Din Primul Război Mondial

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Prin locurile înaltei societăţi
Se consideră o slăbiciune să vorbeşti despre hrană.
De fapt e astfel: ei au
mâncat deja.
Slăbiciunea trebuie să părăsească pământul
fără să fi gustat
o carne bună.
Pentru a se minuna de locurile din care vin şi
spre care se îndreaptă
rafinatele seri li se par
prea obositoare.
Ei n-au văzut încă
munţii şi oceanul
când vremea lor a şi luat sfârşit.
Dacă slăbiciunea nu poate
gândi asupra a ceea ce-i slab
ei nu vor învia niciodată.
Pâinea flămânzilor a fost
deja mâncată.
Carnea a devenit necunoscută. E nefolositoare
aşa cum e vărsată pe hainele oamenilor.
Dafinul crescut
a fost lăsat să cadă.
Din coşurile fabricilor de arme
se înalţă fumul.
Casa picturii ne vorbeşte de
marile timpuri care vin.
Pădurea creşte încă,
câmpiile sunt grele încă,
încă mai sunt în oraşe,
oamenii încă respiră….
În calendar ziua nu e
aratată încă.
Fiecare lună, fiecare zi
se deschide cu altă minciună. Una din acele zile
urmează a fi însemnată cu cruce.
Muncitorii disperă după pâine.
Negustorii disperă după pieţe.
Şomerii au flămânzit. Angajaţii
sunt acum flămânzi.
Mâinile care au stat încrucişate au iarăşi de lucru.
Ele fac muniţie.
Acei care ne iau carnea de pe masă
predică mulţumirea.
Acei cărora li se donează contribuţia
cer şi sacrificiul.
Cei care mănâncă vorbele flămândului
în minunatele timpuri care stau să vină.
Aceia care au lăsat ţara să cadă-n prăpastie
numesc conducerea ei prea dificilă
pentru un om de rând.
Când liderii vorbesc de pace
oamenii de rând ştiu deja
că un alt război urmează.
Când liderii dau curs războiului
ordinul de mobilizare a şi fost scris.
Cei care stau în vârf ne spun: Pace
şi război
sunt de substanţă diferită.
Dar pacea lor şi-al lor război
ca vântul şi furtuna sunt.
Războiul creşte din pacea lor
ca fiul din pântecele mamei.
El poartă
înspăimântătoarele ei trăsături.
Războiul lor ucide
și pacea lor e totuna
când se lasă la urmă.
Pe un zid a fost mâzgălit:
Ei vor război.
Omul care a scris-o
a şi căzut.
Cei din vârf ne spun:
Acesta e drumul spre glorie.
Cei de jos adaugă lângă asta:
aceasta e calea spre mormânt….
Războiul care urmează
nu e singurul. Acolo au fost
alte războaie înainte de acesta.
Când ultimul se-apropie de final
atunci avem învingători şi învinşi.
Între cuceriţi oamenii simpli
flămânzesc. Între cuceritori
oamenii simpli asemenea flămânzesc.
Cei din vârf ne spun: Camarade
Rămâi în armată.
Însă adevărul poate fi văzut
în bucătărie.
Aceeaşi încredere în inimile lor ar trebui să fie.
Dar pe farfurii
sunt două feluri de raţiune.
Când va fi timpul de marş, mulţi nu ştiu
că duşmanul lor e chiar în fruntea lor.
Vocea care le dă ordine
e vocea inamicului şi
omul care vorbise despre inamic
e însăşi inamicul.
E noapte.
Cupluri căsătorite
se mint în paturile lor. Tinere femei
își poartă orfanii.
Generale, tancul tău e un vehicul puternic
care zdrobește pădurile și culcă la pământ o sută de oameni.
Dar are un singur defect:
are nevoie de un șofer.
Generale, bombardierul tău e puternic.
zboară mai repede ca o furtună și
încarcă mai mult de un elefant.
Dar are un singur defect:
are nevoie de un mecanic.
Generale, omul e foarte folositor.
El poate zbura și poate ucide.
Dar are de asemenea un singur defect:
el poate gândi…

pace falsa – Versuri.pro

Bertolt Brecht - Din Primul Război Mondial