Ovidius – Versuri.pro

Mihai Eminescu - Donec Eris Felix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ovidius, / Tristia, I, 9, 5-6. / Până vei fi fericit număra-vei amici o mulțime, ... →

Gheorghe Tomozei - Sonetul Lui Ovid în Drum Spre Tomis

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Reci diamante cu vâscoase fulii,
rămase-n urmă. Și rămas, Falernul
peste taverne picurând eternul
și efemerul lui ulei. Zac ulii
în stemele auguste. El, nedemnul,
târând de nu știu care dintre Iulii
sub sulițele, ale caraulii,
unei corăbii îi șoptește lemnul.
Care sărate pânze și le trece
prin mările părăginirii grece
vărsându-i-l din Roma pe poetul
trimis pe țărmul sterp, muncit cu-ncetul
de viscole și vifore pribege
spre-a-l întâlni pe Eminescu, getul.

Perpessicius - La Micul Cupidon de Bronz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Et puer est et nudus Amor..
Ovidius.
Sub ochiul dispreţuitor al lui Voltaire citesc,
Privind, din când în când, ferestrele la care se-mbulzesc
Bezmeticele roiuri de zăpadă.
Pe hornuri crivăţul vuind, din stradă
Aduce ţipete de prunci puşi la-nţărcare,
Şi urlete de lupi ieşiţi la drumul mare,
Şi răbufneli de vânt pe coridoare.
Ce farmec e-n biblioteca izolată!
Plutesc în voia gândurilor line,
Şi mă surprind gândindu-mă la tine,
Şi mă încânt de-această locomoţiune minunată,
Ce îmi permite să ajung cu bine,
Cu toate că-i înzăpezită linia ferată.
Revăd căsuţa ta de zarzări adumbrită,
Revăd Danubiul şi balta înverzită,
Revăd atâtea colţuri răzbătute-n mai,
Dar mai cu seamă parcul
În care ne opream adesea să privim
La micul Cupidon de bronz ţintindu-şi arcul,
Ce sta zâmbind, în pielea goală, -ntr-un alai
De fluturi şi de flori şi ne-ndemna să ne iubim..
Dar vântul zgâlţâie ferestrele, şi ielele
Idilele le-alungă cu harapnicele.
Şi mă gândesc, înduioşat, la micul Cupidon plăpând,
Ce despuiat de tot în bronzul gol şi-ntroienit,
Stă-n parcul astăzi desfrunzit,
Nepăsător de frig – ca vara
În mijlocul florilor – dar aşteptând
Convins că o să vie iarăşi primăvara.