ordine – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Omul Cu Compasul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Omul cu compasul.
Am zgâriat aseară pe nisip
formula unei alte ordini, care
conține-al lucrurilor tainic chip,
cel fără de ruină și mișcare.
Aici, acest inel în care-ncerc
să prind rotirea stelelor în spațiu:
medalie de foc și magic Cerc,
lui însuși hrană crudă și nesățiu.
Iar dincolo, ca simbol înțelept,
un cort de raze cu foiță clară:
Triunghiul către care mă îndrept
la dangătele bronzului de seară.
Nimic nu socoteam a fi străin
de-aceste prea statornice tipare
nici amfora corolelor de crin,
nici fulgerul cristalelor amare.
Mereu, ca instrumentul de suflat,
cu cântec se vor umple, căci faptura
își pipăie conturul terminat
abia adeverindu-le măsura.
Așa credeam. Sub stelele târzii,
culcându-mă, strângeam pe lângă mine
compasul, inginer de armonii
Și cocostârc al zborurilor line.
Ah! câte veacuri scapătă-ntr-un ceas
când somnul dulce-i frate cu minciuna?
Din formele de-aseară n-a rămas
întreagă și curată, vai! nici una.
Cu ce călduri de iad și negre ploi
veniră astăzi zorile pe lume?
Enorme bălării cu frunze moi
foșnesc pe țărm, ca mările în spume.
Tulpini diforme, zgârciuri pe nisip
rănira idealul receptacol
și ruinară transparentul chip
căruia eu i-am fost umil oracol.
O, mare-n spasmuri, cu zvâcniri adânci,
de ce-ai întors genunile fertile?
În loc să cânte sarea, sus pe stânci
aud foind insecte și reptile.
Pieziș e mersul astrelor pe grind,
iar datina stihiilor surpau,
de când un șoarece muri umblând
cu știrvu-i putred cercul fără pată.
Cu scrum și rumeguș de furnicar
vă veți hrăni, voi – frunze libertine,
ce-ați dat uitării-aulicul tipar
și aria nervurilor divine!.
Iar vouă, zburătoare-n stol și pâlc,
știuța vi-i de-a pururea dar sparu
bătaia aripilor, grea de tilc,
prin care orice zbor devine artă!.
Vai! steaua asta merge spre amurg..
Cristalele s-au spart și sângerează.
Și mii de ape lincede se scurg
mânjind coroana fluviilor, trează.
Ci-n mijlocul declinului lumesc
eu stau și-aștept, cu sfiiciune, ceasul,
când putrezi-vor florile ce cresc
ca broaște care-mi tulbură compasul.
Atunci, lovind cu vârful în nisip,
aceleași semne vor luci în soare,
păstrând în forma lor eternul chip al
lucrurilor lumii trecătoare.

Jorge Luis Borges - Iunie 1968

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În amurgul de aur
ori într-o atmosferă senină al cărei simbol
ar putea fi amurgul de aur,
bărbatul așază cărțile
pe rafturile ce așteaptă
și simte pergamentul, pielea, pânza
și plăcerea pe care o produce
cunoașterea unui obicei
și stabilirea unei ordini.
Stevenson și celălalt scoțian, Andrew Lang,
vor relua aici, ca prin farmec,
discuția liniștită pe care au întrerupt-o
mările și moartea,
iar pe Reyers nu-l va supăra nicidecum
apropierea de Vergiliu.
(A face ordine într-o bibliotecă înseamnă să exerciți,
într-un chip tăcut și modest,
arta criticii.)
Bărbatul, care este orb,
știe că nu va mai putea descifra
frumoasele volume pe care le așază pe raft
și care nu-l vor ajuta să scrie
cartea ce-l va justifica în fața celorlalți,
dar amurgul, care este, poate, de aur,
zâmbește în fața ciudatei sorți
și simte acea fericire negrăită
a vechilor lucruri îndrăgite.

Emil Botta - Ordin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Să mă refugiez în cortul pădurii,
Întunecatul April e pe urmele mele,
zornăitoare lanțuri târăște
și un cuțit în mâini să mi-l înfigă în coaste.
Cai verzi, purtați-mă repede ca fulgerul,
izbăviți-mă de rău, de harapnicul groazei,
mi s-a făcut părul măciucă, pielea e o năframă de sânge,
fuga, fuga
prin ploaia de sânge, ud leoarcă,
dar voi ajunge la sfântul așteaptă.
Ia-mă la tine în trib,
îi strig ca din gaură de șarpe,
dă-mi simbrie amară, amară,
fă-mă calfă de înger, zelosul tău scrib.
N-am defăimat niciodată amurgul și tăcerea
care sosesc hămesite din peșteri, din grote,
dar acum le insult și iară și iară le strig:
Vulpilor, vreți să-mi las pielea pe-aici, amanet?.
Și Întunecatul April se face mai subjugător, mai tiranic,
acum mă va lua în primire năstrușnicul alai,
acum îmi va săgeta cu o floare umărul
și-mi va porunci laconic: stai.

Rainer Maria Rilke - Livezi XXI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În multipla întâlnire
să facem oricui al său loc,
astfel ca ordinea să se arate
prin al hazardului joc.
Totul în jur vrea să-i dăm ascultare,
să-l ascultăm până la moarte;
căci livada și cărarea
suntem toți și fiecare, în parte.

George Țărnea - Solfegiu Metafizic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nimic nu-i scapă vieții de iubit,
Nici morții de cules, peste măsură…
Mărunta zi cu numele zdrobit
Și omul ideal cu floarea-n gură.
Desăvârșind vârtejul solitar,
Dispar și constelații și reptile;
Pe toate le plasează-n inventar
Un arhitect al ordinii subtile.
Nu-i mâine, azi, dacă nu e și ieri,
Într-o perfectă logică formală
Și nu te poți retrage nicăieri
Din sfera anormal de prea normală.
E roditor doar lutul prihănit –
Cu gândul sau cu fapta și privirea –
Rănirii se consacră cel rănit
Și acceptării, doar împotrivirea…

Ion Miloș - Birocratul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stă la masă cu ochii în dosare și îngrijorat
În ton cu Constituția societății de consum
Nu se pune niciodată împotriva vântului
Știe exact ce e rău și ce e bine
Este categoric, definitiv și impersonal
N-are porniri metafizice
Nici probleme de ordin sentimental
Frate frate însă pilele sunt pe bani
Este cetățean cumsecade, soț și tată exemplar
Admiră puterea și ordinea ca pe sine însuși
Nu iese niciodată din cercul interesului general
Tot ce face este bun, util și perfect uman

Nicolae Guta - Stați Drepți!

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tremură dușmanii mei
Numai dacă țip la ei
Au văzut că am putere
Și relații de-alea grele
Și relații de-alea grele

Pe dușmani i-am pedepsit
Pentru că m-au dușmănit
I-am făcut soldații mei
Fac instrucție cu ei
Pe dușmani i-am pedepsit
Pentru că m-au dușmănit
I-am făcut soldații mei
Fac instrucție cu ei

Tremură dușmanii mei
Numai dacă țip la ei
Au văzut că am putere
Și relații de-alea grele
Pe dușmani i-am pedepsit
Pentru că m-au dușmănit
I-am făcut soldații mei
Fac instrucție cu ei
Fac instrucție cu ei

Stați drepți, nu mișcați
Când trec eu, vă aliniați
Stați drepți, ca la armată
Eu sunt cel ce vă comandă
Stați drepți, nu mișcați
Când trec eu, vă aliniați
Stați drepți, ca la armată
Eu sunt cel ce vă comandă
Stați drepți, nu mișcați
Când trec eu, vă aliniați
Stați drepți, ca la armată
Eu sunt cel ce vă comandă

Alan - Haos Organizat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Îmi dă cu virgulă că-s calculat
Viața mea e un haos organizat
Sincer nu văd m-aș schimba
Asta-s io: un haos organizat
Îmi dă cu virgulă că-s calculat
Viața mea e un haos organizat
Sincer nu văd m-aș schimba
Asta-s io: un haos organizat.
Dacă mi-aș urma instinctul, aș fi beat tot timpu’
Îmi pun ordine în gânduri după primu’ litru
Dau înainte fără așteptări să trăiesc momentu’
Că perspectivele sumbre omoară prezentu’
Un exemplu în materie de organizare
Fac ce-am de făcut într-o ordine întâmplătoare,
Eu-s concentrat să meargă treaba
Combin timpu’ pierdut cu statul degeaba
Vreau liniște să-mi ascult haosu’ din cap,
Mintea mă consumă și mă ține ocupat
Îmi notez să nu uit ce și când tre’ să fac
După care uit că mi-am notat!
Îmi dă cu virgulă că-s calculat
Viața mea e un haos organizat
Sincer nu văd m-aș schimba
Asta-s io: un haos organizat
Îmi dă cu virgulă că-s calculat
Viața mea e un haos organizat
Sincer nu văd m-aș schimba
Asta-s io: un haos organizat.
Azi nu mișc un deget, să ți-o zic sincer
Mâine te bazezi pe mine dacă nu-mi iau liber
N-oi fi eu cel mai corect, când o comit o fac cu stil
P-ăia 100% drepți îi găsești în cimitir!
Sunt cum vezi, cum nu-ți imaginezi
Mă cunosc da’ și pentru mine-s greu de înțeles
Nu răspund la comenzi deși par teleghidat
Și uneori nici mie nu-mi vine să-mi fac pe plac!
Vreau liniște să-mi ascult haosu’ din cap,
Mintea mă consumă și mă ține ocupat
Îmi notez să nu uit ce și când tre’ să fac
După care uit că mi-am notat!
Îmi dă cu virgulă că-s calculat
Viața mea e un haos organizat
Sincer nu văd m-aș schimba
Asta-s io: un haos organizat
Îmi dă cu virgulă că-s calculat
Viața mea e un haos organizat
Sincer nu văd m-aș schimba
Asta-s io: un haos organizat

Vama Veche - Instrucția I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tot ce ai învățat acasă e prost
Mata și tactu aici n’au nici un rost
Un cap în gură e tot ce pot să îți dau
Sângele tău mă face să mai vreau.
Ia uite’l pe ăsta își bate joc de voi
Șaispre flotări și zace în noroi
Din vina lui voi toți o să plătiți
Apă în WC’u vreau să o încălziți.
-Domnu plutonier, eu nu înțeleg.
-Javra, nu vorbi neîntrebat!
De acum încolo eu întreb
Voi tăceți, ascultați, răspundeți și executați!.
Daaa executați, Daaaaa executați.
Ce dacă în fața mea te’ai prăbușit
Ce dacă sânge scuipi sau ești slăbit
Eu nu sunt doctor de familie
Eu doar produc soldați în serie.
-Domnu plutonier, eu nu înțeleg.
-Javra, nu vorbi neîntrebat!
De acum încolo eu întreb
Voi tăceți, ascultați, răspundeți și executați!.
Daaa executați (domnu plutonier eu nu înțeleg) daaa executații (domnu plutonier eu nu înțeleg) bisx3

Wislawa Szymborska - Sfârșitul și Începutul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

După fiecare război
cineva trebuie să facă ordine.
Lucrurile nu se vor
îndrepta de la sine, în fond.
Cineva trebuie să împingă molozul
la marginea drumului
ca vagoanele pline de cadavre
să poată trece.
Cineva trebuie să se nămolească
în gunoi și cenușă,
arcuri de canapea,
cioburi de sticlă
și cârpe pline de sânge.
Trebuie adusă o grindă
ca să proptească un perete.
Trebuie pus un geam,
repusă o ușă.
Estetic nu e,
și durează ani întregi.
Toate camerele de filmat s-au dus
după un alt război.
Ne vor trebui iarăși podurile
și noi stații de tren.
Mânecele se vor jerpeli
de la atâta suflecat.
Cineva, cu o mătură în mâini,
încă-și amintește cum a fost.
Altcineva ascultă
și dă din capul său întreg.
Dar sunt deja cei din apropiere
care încep să umble de colo-colo,
care se plictisesc.
Afară din tufișuri
uneori cineva încă aruncă
argumente ruginite
și le duce în mormanul de gunoaie.
Cei care au știut
ce se-ntâmpla aici
trebuie să le facă loc celor
care știu mult prea puțin.
Și aproape nimic decât puțin.
Și, în cele din urmă, cei care nu știu mai nimic.
În iarba care dă pe dinafară
cauze și efecte
cineva trebuie întins în afară,
lama ierbii în gura sa
holbându-se la nori.