Strofa 1:
Simți durerea, frățior? Înțeleg, e complicat
Simți că nu mai poți și duci o viață de c***t
Oraș fără culoare, nimic nu e frumos…
Sentimente ce te-ntorc pe dos ca la stors.
Oare câți au mai încercat să zâmbească din nimic?
Când simt pragul nebuniei ce bate-n ușă subit..
O dai că ești okay.. până dai de acel tip de om fix
Care te simte și te descarci, și pici, când pe aici.
Cam toți vor ce ai tu, tu ori vrei ce vor ei ori nimic
Zici că te-ai lăsat dar tot mai torni un pic,
Când e prea complicat să explici și parcă nimeni nu înțelege
Și te simți singur pe lume și apropiații vor să plece..
Și te minți că ești ok, că nu crezi în ce gândești
Dar ce te faci când aflii că urmează să-nebunești?
Să trăiești închis în tine e cea mai neagră povară
Totul doare frate, dorul doare frate, ești o fiară..

Refren:
Fie ruga ascultată, tot vei fi supus la test
Poteța bătută-n palmă, o s-o vezi când înaintezi
Și când viața e o dramă, te rog să cânți și să dansezi
Când bancnota e o damă, atunci să te-ncrezi în monezi.
Fie soarta și amară, orașul meu este gol
Oamenii d-odinioară, trăiesc legați în interior
Orașu’-ncepe să doară, și stomacul este gol
Oamenii d-odinioară, sunt morți în interior X2.

Strofa 2:
Cartierul e lipsit de băieții brigăzii,
Și când ies la țigară aud doar mașină de spălat străzi
Am devenit străin cu mine, și refuz să conviețuiesc
Cu un creier ce m-obligă să dansez pe vers.
Am trăit atât de trist râzând în fiecare zi
Ziua plutind peste voi și noaptea în poezii
Vin sărbătorile, fără viață, fără noapte de ajun
Cum să bucur când n-am avut nici măcar brad de crăciun?.
Când ceru’-i gri, și ceru’ gurii e secat, n-ai înțelege
N-ai trăit tu într-un apartament fără să ai măcar apă rece
Noi trecem prin rele, devenim mai răi, pe zi ce trece
Să te întrebi ce se petrece, nu se cuvinte, viața merge.
Înainte, dar nu ca-nainte, deci înainte de toate
Doar ție să îți pese când tu știi că ai dreptate
Multe umbre sunt moarte, de când trăiești doar în noapte
Și ar mai fi multe de spus dar știi și tu că-s neexplicate.

Refren:
Fie ruga ascultată, tot vei fi supus la test
Poteța bătută-n palmă, o s-o vezi când înaintezi
Și când viața e o dramă, te rog să cânți și să dansezi
Când bancnota e o damă, atunci să te-ncrezi în monezi.
Fie soarta și amară, orașul meu este gol
Oamenii d-odinioară, trăiesc legați în interior
Orașu’-ncepe să doară, și stomacul este gol
Oamenii d-odinioară, sunt morți în interior X2.