oras batran – Versuri.pro

Carl Sandburg - Între Două Dealuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Între două dealuri
Stă bătrânul oraș –
iată casele-abia se zăresc
și-acoperișurile și copacii –
iată și-amurgul și noaptea
și umezeala și roua
iată-le pe toate.
Rugăciunile s-au rostit
și lumea adoarme,
căci iată și somnul
și visele-ncet
pe toate-atingându-le.

Simion Giurgeca - Oraș Bătrân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oraș bătrân,
cu străzi înguste,
ce plin ești astăzi de ruine!
Ce negre-s zidurile tale
și ploi cum bat..
Pe-acoperiș și prin tavane,
prin pod, prin uși,
prin geamurile sparte..
Cum şuieră acum un vânt
tăios, pustiu,
aducător de moarte.
Oraș bătrân,
cu bolta cenușie..
Pe cer azi nu ai nicio stea
și nici lumini nu ard
în vechile biserici
cu turnurile frânte..
Nici nu s-aud refrenuri
în largul unui lac,
ori sub balcon, într-un castel,
în cimitir.. și nici la cafenea!..
Acuma toate tac.
Oraș bătrân,
acoperit de ceață..
Azi ești numai ruine,
morman de piatră arsă,
acoperit de fum
și plin de buruieni.
Prin care umblă șerpii
cu limbile afară
la corbi ce croncănesc
a cobe-n rotocoale
deasupra ta și zboară.
Oraș bătrân,
ce ieri ai fost lumină
și mie tu un drum mi-ai arătat,
azi ești plin de poteci
și tot mai mult te stingi..
Oraș bătrân, tăcut și mort!..
Eu mâine voi veni din nou
al vieții val să duc
luptând cu existența..
Dar n-am să știu atunci,
oraș bătrân, pe care drum s-apuc?.
Oraș bătrân,
ce stai pustiu în mine
și ești numai cenușă
o urmă a focului de ieri,
când vor veni furtuni
pe străzile-ți înguste.
și viața curge-va-n șuvoi,
lucind în razele de soare,
ridică-te din spuză iară..
și luminează-mi calea
spre-o zi de sărbătoare.

Praetor - Descânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Oprește-ți inima o secundă.
Orașul meu acum adoarme
Copii frumoși privesc în sus la Doamne Doamne
În plicuri visele ascunse sunt
Sub frunze se ascund iubiți râzând
Eu șoptesc pe foi ce îmi tot spun în gând
Becul parcă a obosit și el
Timpul a transformat gri în pastel
Ea îmi zâmbește numai mie din castel
Nu-mi amintesc prea clar cine-a fost cel
Ce tot plângea amarul lui
Era alcool atunci
Acum e apă în paharul lui
Și dumnezeu nepăsător mă tot privește
Din carul lui
Din carul mare
Tot ce a fost nu are rost
Nu mi se pare
Că viața mea e în continuu o încercare
Gândul o mare involburată
Sufletul
Un lac nemișcat
Pe care plutește o fată
Cu sufletul și gândul nepatată
Ce mi se dă doar mie toată
Ce mi se dă doar mie toată.

Refren:
Orașul meu bătrân acum adoarme
Copii frumoși privesc în sus la Doamne Doamne
În plicuri visele ascunse sunt
Sub frunze se ascund iubiți râzând.

Asfaltul plânge obosit acum
După pasul grăbit
A celor ce rătăcesc în fum
Dubito ergo cogito
Cogito ergo sum
Și totuși n-am cum
Să ignor ce port în mine
Un munte un cort
O lanternă
Pe care le împart cu tine
Și o conservă
Plină de ce va fi
Frumos ca zâmbetul
Unor copii
Nu-mi va lipsi durerea
Îmi voi lipi plăcerea
Aproape de piept
Și va intra prin Sept
În centrul meu
Lumea se va cutremura din epicentrul meu
Dacă te vrei în siguranță
Vinovat de a simți
Trebuie să fii
Când te vor judeca în instanță
Și mai apoi
Vei trăi vioi
Ca noi
Pentru că în doi
Restul nu are importanță
Hai plutește
Știind că sufletul adevăr grăiește
Nu obosește
Și nu greșește
Deci hai plutește
Hai plutește, plutește.

Refren:
Orașul meu bătrân acum adoarme
Copii frumoși privesc în sus la Doamne Doamne
În plicuri visele ascunse sunt
Sub frunze se ascund iubiți râzând