Recro - Omul Nostru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe marginea prăpastiei l-am văzut, își face avânt
Vrea să meargă în locu-n care poa’ să zică ‘nu mai sunt’
Și-a calculat plecarea, s-ani de când tot face planu’
Să nu lase urme, în fiecare zi dădea cu banu’
Și pica ce nu voia, da’ asculta mereu destinu’
Până-n ziua-n care și ăla zice ‘ești tot musafiru’
De l-aș știam când te-am adus, nici n-ai vrut acomodare
Nici n-ai încercat și asta nu pare a fi semn de răbdare
Pur și simplu ți-a plăcut conceptu’ de dispariție
Apucă-te-ai de trucuri, moartea nu-i de coaliție
Dacă-i căutat motive să-ți faci mereu viața grea
Să nu-i surprinzi p-ăștia când treaba aia o urma
Paradoxal vorbind ai și luptat, n-ai văzut rostu’
Te-ai lăsat de toate alea, ai simțit cândva folosul
Te-ai plimbat de colo-colo, ai alergat după soluții
Estompări după estompări, diluții după diluții
Problema-i le dai speranță ca s-ajungi tot acolo
Nu știm ce să-ți mai facem, am pus zilele la promo
Am sperat s-alegi din ele și tu, câteva măcar
Ți s-a părut o glumă bună, ai ignorat, ești un calvar
Am tras de timp, ai dat cu banu’, ți-am dat șanse-n continuare
Să vezi ultima suflare nu-i suprema alinare
Am văzut că nu te oprești, am vrut să văd io personal
De unde atâta alienare, de unde atâta <>
Aștept răspunsu’ drag tovarăș, după-ți promit că mă car
Da’ te rog alege bine, poți s-omori în schimb banal
Nu te țin aici cu forța, nu combin dulcegării
Cu speranța oarbă, da’ mai rămâi printre vii
Vrem să vedem cum crești, că ți-am dat ce n-au luat mulți
Cu atâta jeg știi prea bine a venit forța să lupți
A venit forța să-nfrunți și puterea să schimbi totu’
Știm și noi că-i greu mereu să dai oriunde efortu’
Dacă-am văzut în tine focu’, mai, copil indigo
Indignat mereu, le lași revolta cadou
Ai rămas doar pentru alții, ai vrut să faci dreptate
Că intuiesti întotdeauna ce n-ai citit prin vreo carte
Hai rămâi aici cu noi, o s-ajungi s-iubești parcursu’
Și atunci or să vrea să lupte și alții de visează apusu’
Omul nostru acu’ se apropie sfidător de margine
Mai are un pas da’ se oprește, clar doar el știe de ce
Un surâs turbat subtil pe buze, soarta tremură
Cu gându’ ‘ce-o mai face ăsta, mă disperă jur să mor’
Pregătește omu’ discursu’, îl începe c-un oftat
Așa face, își ia aer, că are multe de scuipat
Mereu i-au plăcut dezbateri, orice vomă de cuvinte
E binevenită și atunci cel mai frumos se aprinde
C-un ton nu prea ridicat ia și soarta de sus
El n-o vede, așa vorbește și așa multe-a pierdut
‘Uite care-i treaba, dragă călăuză oarbă
Mai bine-mi dădeați odihnă c-inima ușor să bată
Îs sătulă de aritmii, palpitații, alte c******i
Atac d-anxietate, panică, ce-mi face capu’
Alții shadow boxing, me and my shadow people
Mobila se mișcă, cum să dorm la o adică
Mă rog m****s pe astea, nu stau iar și iar s-explic
Ce-am zis de mii de ori, lasă-mă vreau să mă sting
Da’ știi ce fac la schimb? Rămân doar să demonstrez
Că n-o să fac ce mi-ați promis, nu mă simt io cel ales
Vă dau peste cap busola, o sparg și-o fac la loc
S-arate numa’ sudu’, să vedeți, în jeg înot
Vreau să vă dezamăgesc, n-ați fi primiți, i tagu’ meu
Fac speranța dispreț, când văd șoc mă simt și eu zeu
Un Ares, diminutizezi de zici nemuritor
Io-s mai rău gen un Phoenix, mă-ntorc doar să fac mai rău
Hai te pup, mă-ntorc acasă că m-așteaptă un lingo
Tinichea stai liniștit nu pun preț pe ce-i al tău
Prețioase, marș Tanase, că-mi fac supă de oase
Și presar prin cartier bucățelele rămase’
Ramane destin acolo tulburat, ia loc pe bancă
‘Ce i-am făcut lu’ ăsta, nici nu știe de unde să înceapă
Nici nu știe c-a dat startu’ da-i prea agitat să vadă
O să ajungă el departe, nici atunci n-o să ne creadă
Aparent e adevărată aia cu prea mult strică
I-am dat cât pentru toți, săracu’ nu vede-n oglindă
Decât monștrii din el, deși-n casă-s numa’ îngeri
Bine i-am dat pixu-n mână s-aibă și el loc de plângeri
Hai că-a ajuns acasă, mă-ntorc la ale mele’
Omul nostru nu vrea pauză, iar se apucă de belele

omul nostru – Versuri.pro

Recro - Omul Nostru