https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/joan-maragall-oda-infinita https://versuri.pro/joan-maragall-oda-infinita#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80718 →]]> Am o odă-n mine trează
ce nicicând n-o adormi:
zi şi noapte mi-o dictează
câte-n lume scânteiază,
câte-au fost şi câte-or fi.
Mi-o îngână-a mea pruncie
cu duioase reverii;
greu trecută prin junie,
dar aşa i-a fost să-i fie:
tot prin greu a se-ntări.
Mă ajung cu voce tare
noi cântări ce loc îşi cer;
însă văd că-n fiecare
an o altă voce-mi moare
şi consoane alte-mi pier.
Nici ţin minte cum porneşte
nici cum s-o sfârşi nu ştiu,
căci întruna-mi porunceşte
tot dictându-mi nebuneşte
cum să cânt şi ce să fiu.
Şi aşa, de vânt mânată,
calea sa necunoscând,
oda bâjbâind s-arată
plânsă iar, iar încântată,
imnuri iarăşi înălţând.
Am o singură dorinţă:
ca-ncet, încetişor,
să-mi reciţi, de-i cu putinţă
şi de ai vreo cunoştinţă,
oda, când o fi să mor.
Să-mi adie la ureche,
firul vieţii depănând,
taina fără de pereche
prea străfundă şi străveche
s-o atingă-n veci vreun gând.
Şi voi şti-n acele clipe
– o, poet cu pas vrăjit! –
dacă-n suflet o să-ţi ţipe
pasărea cu lungi aripe
cuibărită-n infinit.

]]> https://versuri.pro/joan-maragall-oda-infinita/feed 0