ochelari – Versuri.pro

Mara Iordache - Bubu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bubu, bubu, bubu cel cu ochii mari
Bubu, bubu, bubu poartă ochelari
Ca să vadă printre stele vagabonzii puși pe rele
Bubu, bubu.
Cu ochii mari veghind tot locul
Și cu obraji ce ascund ciocul
Bubu, micul bufnițoi, pare trist dar e vioi
Vede bine-n miez de noapte și aude orice șoapte.
Bubu, bubu, bubu cel cu ochii mari
Bubu, bubu, bubu poartă ochelari
Ca să vadă printre stele vagabonzii puși pe rele
Bubu, bubu.
Bubu arestează hoții, din cuibarurile nopții
Orice neamuri de golani, șoarece sau șobolani
Are grijă ca-n pădure niciun ou să nu se fure.
Bubu, bubu, bubu cel cu ochii mari
Bubu, bubu, bubu poartă ochelari
Ca să vadă printre stele vagabonzii puși pe rele
Bubu, bubu.
Dar într-o noapte fără lună, în pădurea lui străbună
Nu știu cum s-a întâmplat, dar chiar Bubu a fost prădat
Într-o clipă dintr-o dată inima i-a fost furată.
Cine-i hoțul fără frică
Nu ghiciți, o bufnițică.
Bubu, bubu, bubu cel cu ochii mari
Bubu, bubu, bubu poartă ochelari
Ca să vadă printre stele vagabonzii puși pe rele
Bubu, bubu

Marcela Benea - Ochelarii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dianei
Acești ochelari
îmi cunosc toate cărțile
și calculatorul.
Sunt prietenii lor.
De câte ori deschid o carte
ea începe prin a le mărturisi
tot ce are pe inimă
și ce are în suflet
nu omite nici un amănunt.
Grație lor sunt la curent
cu viața Sfântului Ioan Gură de Aur și a altor Sfinți
cum a dus-o
și cum o duce lumea în genere.
Nu are importanță dacă lucrurile s-au întâmplat
pe timpul
când Dumnezeu a rostit primul cuvânt
și prima poruncă a Sa
iar pământul, apele, cerurile și aştrii
au fost rânduite fiecare la locul potrivit
sau atunci
când Fiul Omului îndura pentru noi
fără a se îndoi de Tatăl Său cel ceresc.
Nelimitate sunt bucuriile
pe care o pereche de ochelari
i le oferă sufletului meu
și curiozității mele.
Dar câte cețuri împrăștie acești ochelari
și câtă claritate aștern
peste fiecare lucru în parte.
Iată de ce sunt convinsă
că acestui mic accesoriu
necesar oricui la un moment dat
merită să i se consacre o odă
sau un poem, fie și modest.

Mircea Ivănescu - Miopie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Seara ea îmi spune – astăzi mi-a ghicit în cafea
Însăşi Suzana, şi-mi povestea cum fuge un bărbat
Cu ochii rotunzi, bulbucaţi, după mine – să însemne
asta că e un bărbat cu ochelari? (eu îmi scot
repede lentilele de pe nas şi suflu în ele
s-alung ispitele) dar mai pe urmă –
spunea Suzana (povesteşte ea mai departe),
se face o cotitură şi scapi – de asta mi-e frică şi mie,
adaugă ea gânditoare. văzută fără ochelari
faţa ei este ca o părere – mă gândesc că am scris de demult
că legăturile mele cu timpul sunt ca o fugă
a unui nebun care vrea să se prindă
pe el însuşi – şi e întotdeauna câte o cotitură.
pe urmă îmi pun ochelarii şi totul reintră în normal.

Johann Wolfgang Von Goethe - Plăcută-I Lumea S-O Privești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Plăcută-i lumea s-o privești, dar este
Mult mai plăcută lumea unui bard.
Pe plai multicolor zărești celeste,
Vii focuri care zi și noapte ard.
De clipei i-aș simți ca azi minunea,
Când cu-ai iubirii ochelari văd lumea!

Eugenio Montale - Xenia (I) - 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iubita mea insectă
care a fost numită nu știu pentru ce, mușcă
astă-seară aproape pe întuneric
pe întuneric în timp ce citeam Deuternisaia
ai reapărut lângă mine,
dar nu aveai ochelari,
nu puteai să mă vezi
și nici eu nu puteam fără acea lucire
să te recunosc în negură.

Gellu Dorian - Ochelarii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

replică, în aceeași manieră, la prozopoemul „Unde mi-s, visători, ochelarii?”, scris de Lucian Vasiliu, după un motiv absolut real.
Întâi i-am pierdut în Mareea Egee, în Cretan Sea,
ore în șir am urmărit valurile, ieșeau la mal
umai scoici ca niște cearcăne ale lui Poseidon,
Adrian, Radu, Mircea și Cassian îmi urmăreau odiseea,
penelopele Carolina, Maria, Antonela, Elena și Mariana așteptau
în itaca întoarcerea victorioasă a rătăcitorilor,
împletind-despletind nisipul cu degetele picioarelor
sub priviri hulpave,
nicio speranță din adâncuri, numai
din cer s-a lăsat peste ape gândul care m-a dus dintr-odată
până acolo unde Poseidon, supărat,
aruncase ochelarii ale căror dioptrii nu i-o apropiaseră pe Persefona,
ci, dimpotrivă, i-o îndepărtaseră,
cerc în jurul lor, ca în jurul unei cetăți asediate,
liniște să nu-l trezim iarăși pe zeul mânios al adâncurilor;
încet, întins ca un arc, piciorul lui Cassian a prins între degete
huluba și iarăși vedeam cu adevărat în îndepărtare
itaca,.
apoi, în tren, după o altă lungă odisee,
pe o mare de fier și asfalt, Botoșani-București,
Valea Oltului – ambuteiaj de 10 km –, Sibiu – cu Jean, la Frida, pe terasă,
bere Grosh, esență de prune euphorionică –, Arad,
cu alți soldați rătăcitori
spre Arca agoniilor literare, Leo, Arcadie, Nicu,
și de acolo, iarăși pe valuri de fier, spre Botoșani,
eu, Lucian, Cassian și Nicu,
învinși, dar spre casă,
zile și nopți,
bere și vin,
palincă oferită în pet de costobocul George,
cu plăcintele Siminei făcute în patiseriile din Cluj,
pesmeți basarabeni cu semințe de floarea soarelui,
migdale, smochine, caise confiate,
la purtător, ca în desaga unui hagiu spre Mecca postului mare,
discuții prelungi, cușetă de clasa a doua, somn înotând prin vise
ca în uleiul încins,
naș binevoitor,
ciotcă de femei guralive alături,
prin noaptea transilvană, cu urme de huni izgoniți de lumină,
în zori, ascunși ca sub valuri cretane, iarăși
ochelarii mei s-au dat pierduți,
până când, deși cu alții pe nas, acuzând ceața, ochelarii gemeni,
ai lui Lucian, i-a strigat pe ai mei
care ofereau aceeași ceață ochilor
care i-au cerut lui Cassian să-i scoată de sub bancheta
acoperită de valurile nopții în care ora de vară
o izgonea spre trecut pe (s) ora de iarnă,
spre o itacă în care nicio mână nu va mai împleti flanele
cu fire din lâna de aur –.
în rest, povestea s-a scris de la sine,
cu ochelari călătorind cu poșta rapidă, ca la noi, trei zile,
luându-și, în final, nasurile proprii la purtare.
P. S.: Trei zile, Homer s-a uitat la noi ca la doi frați,
cărora le-a dat ca zeu pe Zalmoxis,
ambrozie și o țară
prin care dacă vrei să pierzi timpul
călătorești cu trenul Iași-Timișoara și retur.
Botoșani, 8 aprilie 2014

Nina Cassian - Provincială

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Miros de odaie rece.
Mobile cu iz de morgă.
Scârțâie și nu mai trece
patul – raclă și remorcă.
Eu, fierbinte de iubire,
adormind în gând cu tine,
în hotel cu voci străine,
în orașe cimitire.
Și a doua zi-n lumină.
Ochelarii tăi – atât.
Și peronul mohorât.
Și peronul mohorât.

Tandem - Dragoste Oarbă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Iubita mea
poartă ochelari
închipuie-ți că nu-s de sare,
iar păcatul cel mai mare..
e că n-o pot săruta
îi poartă mereu,
și ziua și noaptea
și dinadins o face,
mărturisesc că fără ochelari
nu știu dacă mi-ar mai place..
că o iubesc
vă e limpede, dar
oricum nu vă interesează..
vă spun marele secret..
ochelarii ei mă deranjează..
îi poartă mereu
și ziua și noaptea
și dinadins o face
mărturisesc că fără ochelari
nu știu dacă mi-ar mai place.
vrei să-ți iei de pe nas ochelarii
îți spun de parc-ai uitat
port și eu ca și tine
acest obiect ciudat..
îi poartă mereu
și ziua și noaptea
și dinadins o face
mărturisesc că fără ochelari
nu știu dacă mi-ar mai place.
refren..