ochelar – Versuri.pro

Marcela Benea - Ochelarii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dianei
Acești ochelari
îmi cunosc toate cărțile
și calculatorul.
Sunt prietenii lor.
De câte ori deschid o carte
ea începe prin a le mărturisi
tot ce are pe inimă
și ce are în suflet
nu omite nici un amănunt.
Grație lor sunt la curent
cu viața Sfântului Ioan Gură de Aur și a altor Sfinți
cum a dus-o
și cum o duce lumea în genere.
Nu are importanță dacă lucrurile s-au întâmplat
pe timpul
când Dumnezeu a rostit primul cuvânt
și prima poruncă a Sa
iar pământul, apele, cerurile și aştrii
au fost rânduite fiecare la locul potrivit
sau atunci
când Fiul Omului îndura pentru noi
fără a se îndoi de Tatăl Său cel ceresc.
Nelimitate sunt bucuriile
pe care o pereche de ochelari
i le oferă sufletului meu
și curiozității mele.
Dar câte cețuri împrăștie acești ochelari
și câtă claritate aștern
peste fiecare lucru în parte.
Iată de ce sunt convinsă
că acestui mic accesoriu
necesar oricui la un moment dat
merită să i se consacre o odă
sau un poem, fie și modest.

Gellu Dorian - Mâine Nu Mai Există

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Da, el își scoate ochelarii și tu crezi că sunt
lacrimile lui de cristal, crezi
că din spatele ochilor lui invizibili curg celelalte pagini
pe care nu le mai poate citi, și atunci.
începi să culegi de pe masa la care el stă
toate imaginile pe care le-a făcut țăndări din momentul
când mâna lui s-a retras în trupul lui
ca în întuneric pisica ai cărei ochi
aduc stelele din cer pe pământ,
pe care nu le-ai fi putut vedea ziua când pe perina ta
dormea în ochii ei tot cerul.
dar și cerul trebuie să doarmă, îmi spui,
și ochii lui trebuie să se închidă,
și cristalele trebuie să spele obrajii lui
pătați de atâta rușine adunată din cărțile pe care le-a zidit
în cripta în care se va odihni.
desigur, toți trebuie să se odihnească la un moment dat,
chiar și ochelarii lăsați pe noptiera tuturor zilelor
prin care ai privit
și n-ai văzut mare lucru –.
acum, hai la un ceai, să-mi amintești
că mâine nu mai există.

Gellu Dorian - Ochelarii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

replică, în aceeași manieră, la prozopoemul „Unde mi-s, visători, ochelarii?”, scris de Lucian Vasiliu, după un motiv absolut real.
Întâi i-am pierdut în Mareea Egee, în Cretan Sea,
ore în șir am urmărit valurile, ieșeau la mal
umai scoici ca niște cearcăne ale lui Poseidon,
Adrian, Radu, Mircea și Cassian îmi urmăreau odiseea,
penelopele Carolina, Maria, Antonela, Elena și Mariana așteptau
în itaca întoarcerea victorioasă a rătăcitorilor,
împletind-despletind nisipul cu degetele picioarelor
sub priviri hulpave,
nicio speranță din adâncuri, numai
din cer s-a lăsat peste ape gândul care m-a dus dintr-odată
până acolo unde Poseidon, supărat,
aruncase ochelarii ale căror dioptrii nu i-o apropiaseră pe Persefona,
ci, dimpotrivă, i-o îndepărtaseră,
cerc în jurul lor, ca în jurul unei cetăți asediate,
liniște să nu-l trezim iarăși pe zeul mânios al adâncurilor;
încet, întins ca un arc, piciorul lui Cassian a prins între degete
huluba și iarăși vedeam cu adevărat în îndepărtare
itaca,.
apoi, în tren, după o altă lungă odisee,
pe o mare de fier și asfalt, Botoșani-București,
Valea Oltului – ambuteiaj de 10 km –, Sibiu – cu Jean, la Frida, pe terasă,
bere Grosh, esență de prune euphorionică –, Arad,
cu alți soldați rătăcitori
spre Arca agoniilor literare, Leo, Arcadie, Nicu,
și de acolo, iarăși pe valuri de fier, spre Botoșani,
eu, Lucian, Cassian și Nicu,
învinși, dar spre casă,
zile și nopți,
bere și vin,
palincă oferită în pet de costobocul George,
cu plăcintele Siminei făcute în patiseriile din Cluj,
pesmeți basarabeni cu semințe de floarea soarelui,
migdale, smochine, caise confiate,
la purtător, ca în desaga unui hagiu spre Mecca postului mare,
discuții prelungi, cușetă de clasa a doua, somn înotând prin vise
ca în uleiul încins,
naș binevoitor,
ciotcă de femei guralive alături,
prin noaptea transilvană, cu urme de huni izgoniți de lumină,
în zori, ascunși ca sub valuri cretane, iarăși
ochelarii mei s-au dat pierduți,
până când, deși cu alții pe nas, acuzând ceața, ochelarii gemeni,
ai lui Lucian, i-a strigat pe ai mei
care ofereau aceeași ceață ochilor
care i-au cerut lui Cassian să-i scoată de sub bancheta
acoperită de valurile nopții în care ora de vară
o izgonea spre trecut pe (s) ora de iarnă,
spre o itacă în care nicio mână nu va mai împleti flanele
cu fire din lâna de aur –.
în rest, povestea s-a scris de la sine,
cu ochelari călătorind cu poșta rapidă, ca la noi, trei zile,
luându-și, în final, nasurile proprii la purtare.
P. S.: Trei zile, Homer s-a uitat la noi ca la doi frați,
cărora le-a dat ca zeu pe Zalmoxis,
ambrozie și o țară
prin care dacă vrei să pierzi timpul
călătorești cu trenul Iași-Timișoara și retur.
Botoșani, 8 aprilie 2014

Ion Pillat - Ochelarii Bunicii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Pe scrin, păstrând privirea ei vie, au rămas
Pe galbena gazetă ce-ncremenește anul.
Odaia de-altădată mi-arată talismanul:
Iau ochelarii morții și-i pun sfios pe nas.
Prin abureala vremii nu s-a schimbat nimica,
Doar pozele din rame vechi au întinerit…
Dar din adânc de-oglindă în față, mi-a zâmbit
În jilțul ei — ca-n vremea când eram mic — bunica.
La geam foșnește plopul sau pașii au foșnit?
Prin ușa zăvorâtă „ei” intră în odaie.
E o fetiță: Pia, cu bucle: Niculae…
Dar cine e băiatul acela liniștit?
Bunica-i dă pe frunte, blond, părul la o parte…
De ce se uită astfel la mine? Nu-l mai știu…
Nu vreau să-l știu… nu pot să-l știu… E prea târziu!
De omul chel și rău, rămân legat pe moarte.

Ultimu Nivel - Ioana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Nu știu ce s-a întâmplat,
Dar vecina s-a schimbat foarte mult,
De la un moment dat nu mai vine pe acasă.
Însă ea, însă ea când de p*** auzea,
Ea fugea și s-ascundea.
Însă ea, însă ea când de p*** auzea,
Ea fugea și s-ascundea.
Era dreaptă ca scândura,
Când mai mică ea era,
Dar acuma e dotată,
Și-a pus și ochelari,
Când și-i dă jos, vai s-amar,
Se f*** ca și oarbă.
Ioana, Ioana nu te speria,
În curând cu p*** tu te vei juca.
Ioana, Ioana nu te speria,
În curând cu p*** tu te vei juca.
De aceea am să te răsplătesc cu darul cel mai de preț de pe pământ.
Ioana, Ioana nu te speria,
În curând cu p*** tu te vei juca.
Ioana, Ioana nu te speria,
În curând cu p*** tu te vei juca.
Ioana, Ioana nu te speria,
În curând cu p*** tu te vei juca.
Ioana, Ioana nu te speria,
În curând cu p*** tu te vei juca.