observator – Versuri.pro

Omar Khayyam - Tu Sau Te Ascunzi de Lume Sau Te Arăți în Toate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu sau Te-ascunzi de lume, sau Te-arăți în toate / Și te amuză – aceste ... →

Andrei Mureşanu - Eremitul Din Carpați

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe munți, de unde neaua cu greu se dezlipește,
Întocma ca și mușchiul de vechiul său copaci,
Pe unde om cu suflet atunci numai pășește
Când oarba soarte-aduce vreun vânător ghibaci.
Aci, săpată-n pietre, se află-a mea chilie,
Sub fagi cărunți de zile, ce nu știu de săcuri;
Pe unde primăvara cu multă maiestrie
Așează-ale lor cuiburi ulii, șoimi și vulturi.
Un pat, un vas de apă, măsuța mea pătrată,
Pe dânsa tubul magic, de care mă servesc.
Cu-aceste scule simple se află mobilată
Căsuța mea de munte în care locuiesc.
Eu n-am fugit de lume c-ar fi prea păcătoasă,
Cum fac părinți și mame ce intră-n monăstiri,
Ducând vieață aspră, nu însă virtuoasă,
Că-n lume e virtute a fi domn pe simțiri.
Nici cred că e deșartă a omului silință
Spre tot ce mintea-ncearcă, geniu-i deplinit, –
Străbate apa-n piatră și stric-a ei ființă,
De ce nu chiar și omul cu naltul său spirit?
O faptă glorioasă, păstrată-n istorie
Din evii barbariei străvechi ce au trecut,
Însuflă până astăzi curagi și bărbăție
Și-ndeamnă-a merge sigur pe drumul început.
Pruncuțul mic de zile se-mpiedecă și cade,
Se vaietă și plânge, se trage-ncetișor;
S-apucă cu iuțeală de verice palisade,
Să-și afle numai scopul de-a merge pe picior.
Popoare sugrumate se luptă cu tărie
A rumpe jugul aspru și mult apăsător;
Prin aste însă cheamă asupră-și o mânie
A celor ce le-apasă, și-n urmă-s prada lor.
Ma, toată încercarea de ceață ș-apăsare,
De sâlă și sclăvie e un triumf părut;
Căci spiritul culturei străbate de mirare
Și viitoru-nvață cu fruct de la trecut.
Martirii legei nouă, vărsându-și sacrul sânge
În cauza cea morală și plină d-adevăr,
Formară o falangă ce nu se mai înfrânge,
Și care stă din seculi, ca stâlpul cel de fier.
Cât pentru-a mea chemare aci-n singurătate,
Vă spun că am plăcere a fi un privitor
La tot ce se întâmplă prin urbi, cetăți și sate
Prin casă și-n afară la-ntregul nost’ popor.
Ocheanul meu pătrunde la Dunăre devale
Prin negura din fumul gâtlegelor de foc;
Ce fac, ce cochetează colo în căpitale
Românii prin saloane, eu văd și-aud de loc.
Din timp în timp voi scrie, să știe fiecine
Pe cel ce s-amăgește prin jucării pruncești
De-și vinde fii și mamă în urmă și pre sine;
Pre cei ce varsă ura în inime frăţeşti.
Iar dacă-un caz fatale ar da vot de pierire,
Ștergând din cartea vieței p-acest prea blând popor
Atunci în astă lume neavând vro mulțămire,
Aci p-o stâncă rece doresc ca să și mor!

Brain Potion feat Ars - Moment Urban

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

when I make music, it’s like energy
I don’t understand like uh, how the s***t comes to me,
when I feel the urge to work, you know, it just happens
it’s, like I said, it’s a move, you know what I’m saying
someday I wake up and I might not wanna make anything.
(yo, uh) e muzică transcedentală
Norah Jones îmi mângâie timpanele-adormite
Soarele pe cer nu stă cuminte, îmi aduce aminte
că e sâmbătă, iar gândurile-mi zboară
spre culorile aşezate atât de migălos afară.
TV-ul îmi stă pe standby de 5 zile
Winampu-i deschis, sunt un meloman, se ştie
ies iar din blocul gri, merg puţin şi mi se pare că
simt asfaltul moale cum se topeşte sub picioare.
Înaintez calm şi relaxat spre metrou
pe stradă, doar un câine lătrând la propriul ecou
plus razele de 40 de grade
ce-mi proiectează umbra undeva foarte departe.
Filozofia nuanţelor, Petre Ţuţea, inspir
eternitate în oglindă (The Mirror), e Tarkovsky, expir
şi-am ajuns, sunt la Dristor, urc în metrou
„Atenţie, se închid uşile!” aud în ecou.
sunt acest observator de banal, talentul ancestral
cu gândurile-n tridimensional, raţional, ocazional
niciodată matinal, îndrăgostit de muzică până la final.
sunt acest poet observator de banal, talentul ancestral
cu gândurile-n tridimensional, raţional, ocazional
niciodată matinal, îndrăgostit de muzică până la final.
Cerul pictează cu norii ce-i lasă-n spate,
aşteptând să-i vizitez expoziţia la noapte
Acum semaforul îmi indică verde
Traversez fredonând cu voce tare o piesă
nimeni nu mă vede.
iar după ce s-a terminat o pun de la-nceput
lăsând în spate urbanul pus pe mut
în timp ce crengile se alintă, frunzele şi ele
iar din atmosfera caldă, 80 la sută este lene.
Dar privesc suflete, se deplasează în reluare
Aşezat pe bancă-n parc, pierdut în contemplare
iar timpul înţelept mă anunţă spontan
Acum o iau uşor spre casă, a fost un moment urban.