Alan - Alan - Oameni de Nimic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ascultă.. nu vorbesc ce nu ştiu
Când problemele m-apasă mintea mă-mpinge să scriu
Sincer să fiu, te-nţeleg că nu-ţi arde de şoti
când ştii că portofelul tău e roş ca Ramazzotti.
Trăim printre paradoxuri, nu ştiu cum ar fi altfel
Aici ai dat de dracu dacă Dumnezeu te vrea la El,
Mulţi o fac lată după care vor s-o-ntindă
E ok s-o comită dacă nimeni n-o sa-i prindă
Când mă uit in oglindă vad cum vremurile te schimbă
Vin dintre cei cu chei la gât nu la seringă..
Mi s-a arătat destul de des
Că toate trec, de la probleme la succes mai ales.
Am înţeles, bineînţeles, că orice om greşeşte,
Când pui totu-ntr-un vis realitatea te trezeşte.
Ce vezi nu-i de râs, ca un show cu grupu’ Vouă,
Peisaju-i rece ca decembrie ’89,
Aleşii noştri aleşi de alţii învaţă poporu’ să-ndure,
Se gândesc că omu’ cât trăieşte-nvaţă să fure..
Ţipăm că vrem spitale când ăştia le-nchid,
Nu-nghit atâtea minciuni livrate zâmbind da’ nu mai zic că nu-nghit
Să mă ia de prost nimeni iar statu’ o arde aşa la nesfârşit,
Ieşim o ţară-ntreagă-n stradă-n frig să nu schimbăm nimic!
Nu mai zic că de 30 de ani aud aceleaşi lucruri,
Văd aceleaşi trucuri, vor să te bucuri la ciurucuri,
Guvernu’ parcă joacă alba neagra cu noi toţi
Mare atenţie ca ţi-o furi dacă spui că eşti condus de hoţi!
Am văzut atâtea, d-asta uneori iau foc
Suflete pline de locuri goale-n care nimeni n-are loc
Ignoranţa ne sapă groapa, vezi că să tac nu pot
Dacă-nchizi ochii la ce se-ntampla-n jur – închide-i de tot!
Apreciază ce ai – astea nu sunt vorbe-n vant,
Pe ai tai tre-să-i iei asa cum sunt, pe cuvânt,
Iar dacă vrei să le ai pe toate ia-le pe rând şi ţine minte-n primul rând:
Şcoala te-nvaţă cum să vorbeşti iar strada când!
N-am de gând să urc pe acolo pe unde alţii coboară,
Eu nu dau vrabia din mână pe cioara de la bară.
Am câteva planuri de viitor, îţi spun drept:
Dacă o să am un copil de aur, o sa-l bag la amanet!
N-am să plec prea curând, anii trec, sunt cum sunt
Mulţumit cât încă merg respirând.
Nivelu’ de trai e la pământ, tu te rogi la Doamne Doamne
Ştii că nu cade nimic din cer în afară de avioane!
Libertatea de exprimarea oricărui prost îi dă dreptu’
Să mănânce căcat în timp ce face pe deşteptu’
Vezi efectu’: ne-am umplut de cunoscători,
Netu’ face din copii de 14 ani judecători.
Unii-şi intră-n film cu rol de MC pe viaţă,
Da’ rolu-i episodic, zboară când pun în balanţă
Sacrificiile cerute şi banii din portofel,
În showbizz ca artist eşti un fel de Dorel:
Tre-să le faci pe toate de unu’ singur- aşa e mai mereu
Vor să tragă pe spatele tău ca la BMW
Investeşti timp, bani, ganduri, sentimente
Şi te alegi doar cu Lauda ca Niki, realmente!
Pe la tv orice căcat e luat de bun,
Te prostesc în faţă precum Kim Jong-Un!
Pentr-un şlagăr şi o chiftea unii numa’ numa’ uită româna
Ajung s-o dea în orice limbă – ca p***!
Succesu-i de moment, mai bine ţinteşti progresu’,
Crezi c-o să mearga la fel? te pândeşte regresu’!
Ăsta-i reversu’ medaliei, tre’să ţii cont de faptu’
C-atunci când un drum se termină începe altu’, la dracu’!
Mă-llum să-ţi meargă toate-n viaţă
Când răul altora, unora le pune zâmbetul pe faţă,
Sunt oameni de nimic, nu mai zic, ţine minte
C-ajungi să vezi că vorbele costă când rămâi fără cuvinte!
Vin dintre oameni simpli, cu bune şi rele
Care nu-şi fac probleme c-au probleme că-s învăţaţi cu ele!
Stau la bere pe bordură, îmi bag p***-n canapele,
Nici n-ai tu idee cum mă simt în propria piele!
Vorbesc de egalitate, te-ntrebi de ce?
Îţi spun: că nu pun zid între noi ca RDG!
Ştii ce? Vreau doar să te pun în temă
Nicaieri nu-i mai bine ca acasă în afară de scenă!
Ascultă.. nu vorbesc ce nu ştiu
Când problemele m-apasă mintea mă-mpinge să scriu.

oameni de nimic – Versuri.pro

Alan - Alan - Oameni de Nimic