Oameni buni, oricât dați în dar
O inimă de piatră nu mai bate iar
Oameni buni, de n-oi mai fi viu
Aflu eu taina ce doar morții o știu.

Sincer, cinstit, dar și treaz și deștept
Când la ușă îți bat, nu pomană aștept
Sunt un suflet hai-hui căutând adăpost
Și de nu-ți e pe plac, îmi găsesc eu un rost.

Ploaie v-aduc oricând veți dori
Și soarele-l scot din norii cei gri
În trupuri torn vlagă și adio dureri
Iar visele tale nu mai sunt doar păreri.

Oameni buni, oricât dați în dar
O inimă de piatră nu mai bate iar
Oameni buni, de n-oi mai fi viu
Aflu eu taina ce doar morții o știu.

Am dat ce-am primit până n-am mai avut ce
Am luat ce mi-ați dat și n-am spus de ce
Știi, te iubesc și etcetera
Dar deschisă-ți e ușa de spui „voi pleca”.

O spun cu frumosul, pot să și strig
Îți vine și plata după orice câștig
Cum orice plăcere se termină prost
Plătește cât face, să plângi n-are rost.

Oameni buni, oricât dați în dar
O inimă de piatră nu mai bate iar
Oameni buni, de n-oi mai fi viu
Aflu eu taina ce doar morții o știu.

Astăzi sau mâine, foarte curând
Mă duc într-o vale un cântec să-ți cânt
O să-l cânt, o să-l strig, ascultă-l și tu
Ecou-mi va spune de-am dreptate sau nu.

Oameni buni, oricât dați în dar
O inimă de piatră nu mai bate iar
Oameni buni, de n-oi mai fi viu
Aflu eu taina ce doar morții o știu.