Strofa 1:
Prea multe războaie, d-aia mă rog la Mesia
Să curețe totul atunci când cade ploaia
Pământul plânge cu lacrimi de sânge și strânge din copii deveniți părinți
Oare mă întreb, tu simți că înjuri de sfinți?
Suflete, sufleteee
Cad globuri, se sparg, se transformă în mii de cioburi
Care intră în contact cu jocuri periculoase,
Ia capul sus, bombe și focuri cad peste case
Rivalități de sute de ani între rase,
Situația e reală, UE devine UM, adică Uniune Mondială, Condusă de Satan pregătit pentru lupta finală
Iar tot răul e un fel de preludiu pentru starea critică
Mulțumesc celui de sus căci mi-a dat un refugiu prin muzică.
[ascultaa, ascultaaa].
Mii de tunete, sentimentele ating în priviri se sting
Înfing cuțitul adânc în rană, rămân stană de piatră că văd
că pământul plânge mereu în sufletul meu,
Mă rog să simți, să simți, să simți, să simți, nu ai cum să minți.

Refren 2x:
Yo, e jale, totul se duce la vale, nu văd nicio cale
Flori transformate mereu în mii de petale
Inima din mine moare și o spun pe jurământ în gând,
Mai vars o lacrimă pentru pământ.

Strofa 2:
Atunci când slava și puterea voastră-i sus
La crime și războaie sunteți premieri spre înaltul ce trec peste bolta terrieri
Și plângi te rog, Iisus de sus privește către Terra,
Am pus în era tot ce nu era
O lacrimă pentru pământ, prelinsă pe un obraz murdar
E clar că nu pot să opresc de unu singur acest vas în derivă pe voi toți marii, mai marii vă cultivă
În coliba, colivra de coliva, reiese din acest trist story
(..)
Cu saga sfântă în zenith, online pentru decenii
Și ani lumină în față suntem Când în genunchi stăm, nici de sabie nu ne temem
Neînțeleși de semeni, căci pe semne nu ne semeni
Din cer așteaptă să se întoarcă pe pământ divinii gemeni,
Yo e jale, totul se duce la vale
printre vorbe goale,
Știu, fără să vrem, să știm
să credem,
Ajungem cu toții într-un pustiu din care scăpare, nu-i chip,
Nu-i cale spre stele din castele de nisip.
Pământul plânge, plânge, plânge
Vreau să-mi spui, ce simți și…

Refren 2x:
Yo, e jale, totul se duce la vale, nu văd nicio cale
Flori transformate mereu în mii de petale
Inima din mine moare și o spun pe jurământ în gând,
Mai vars o lacrimă pentru pământ