George Coșbuc - Numai Una

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pe umeri pletele-i curg râu,
Mlădie ca un spic de grâu,
Cu șorțul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Și când o văd, înnebunesc;
Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când merg alții de-o pețesc,
Vin popi de mă dezleagă.
La vorbă-n drum, trei ceasuri trec,
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo și-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Așa cum e săraca ea,
Aș vrea s-o știu nevasta mea,
Dar oameni răi din lumea rea
Îmi tot închid cărarea.
Și câte vorbe-mi aud eu!
Toți frații mă vorbesc de rău,
Și tata-i supărat mereu,
Iar mama la icoane
Mătănii bate, ține post;
Mă blestemă: -„De n-ai fi fost!
Ești un netot! Ți-e capul prost
Și-ți faci de cap, Ioane!”.
Îmi fac de cap? Dar las’ să-mi fac!
Cu traiul eu am să mă-mpac
Și eu am să trăiesc sărac,
Muncind bătut de rele!
La frați eu nu cer ajutor,
Că n-am ajuns la mila lor,
Și fac ce vreau! Și n-am să mor
De grija sorții mele!.
Mă-ngroapă frații mei de viu!
Legat de dânsa, eu să știu
Că am urâtei drag să-i fiu?
Să pot ce nu se poate?
Dar cu pământul ce să faci?
Și ce folos de boi și vaci?
Nevasta dacă nu ți-o placi,
Le dai în trăsnet toate!.
Ori este om, de sila cui
Să-mi placă tot ce-i place lui!
Așa om nici vladică nu-i
Și nu-i nici împăratul!
Să-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e dragă una și-i a mea;
Decât să mă dezbăr de ea,
Mai bine-aprind tot satul

numai una cantec – Versuri.pro

George Coșbuc - Numai Una