Strofa 1:
Știi ce zic, nu te-ncăpățâna,
Știi foarte bine că nu e vorba de alta,
Lasă vrăjeala, înțelege, schimb coala,
Ce s-a stricat, nu se mai poate repara,
Că ce a fost, a fost și ce va fi, va fi,
Au fost bucurii, știu, eram copii,
Acum bați câmpii, n-avem aceleași concepții,
Vorbesc cu tine dar mă ascultă doar pereții,
Reții numai ce vrei tu, de fapt,
Te scap, îți iau problema de pe cap,
Zici că nu-ncap îndoieli atunci când vorbim de noi,
Dar viitorul arată sumbru în doi,
Ești prea departe, nu te mai simt lângă mine,
Cu mintea, că fizic, văd, sunt lângă tine,
Ai ceva aparte, nu neg, dar înțeleg,
Că unul lângă altul nu mai suntem un întreg.

Refren:
Tot ce-a fost acum se pierde ușor,
O să-mi lipsească expresia „somn ușor, puișor”,
Dar știi că nu pot da înapoi
Și trebuie să uit de noi,
Eu știu, tu știi, nu se mai poate în doi.

Strofa 2:
Pare ușor un „te iubesc” spus doar în glumă,
Dar sunt sigur, iubirea nu la asta se rezumă,
Zici că nu reziști nici măcar o săptămână
Departe de mine, atunci încearcă o lună,
Acum aș fugi pe lună. Da. De ce să mint?
Nu te iau pe ocolite, eu îți spun numai ce simt,
Că nu mai simt, și a trecut ceva timp,
Vezi și tu, de la ultimul alint,
Mintea-mi e un labirint, simt că-mi joacă feste,
Dar una peste alta nu-s dispus să trec peste,
Inima-mi șoptește „Du-te, nu te opri!”,
Probabil obosește așteptând să revii,
Doar de dragul la ce-a fost, știi că nu mai merge,
Deci șterge lacrima, acum nu mai poți alege,
Nu mai există nimic ce-ar putea să ne lege,
Iubirea-i doar o boală care într-un final trece.

Refren:
Tot ce-a fost acum se pierde ușor,
O să-mi lipsească expresia „somn ușor, puișor”,
Dar știi că nu pot da înapoi
Și trebuie să uit de noi,
Eu știu, tu știi, nu se mai poate în doi.

În doi,
Nu se mai poate în doi,
În doi,
Nu se mai poate în doi.