noua era – Versuri.pro

Yasotrap - Meruem Trap - Noua Eră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Regele poate să piardă sclavi o tonă
O să creez o nouă eră mai coloră
Toți în fața mea c*** e doar se micșoră
De ce să salvez oameni chiar dacă imploră?
Evoluție
Revoluție
O să creez o nouă eră în care îmi cresc puterile
Nimic nu mă doboară
Încerci iară?
E jenant cât de inferioară poate fi rasa umană.
Nu credeam
Să se întâmple așa ceva
Să dau peste un om
Care să îmi schimbe viața
Regele sunt eu
Da’ nu înțeleg ce vrea
Ce se întâmplă cu mine
Nu pot să-mi ascult inima.
De ce ezit hă?
Că nu am timp hă?
Nu am zdrobit hă?
Ce am gândit hă?
O creatură atât de fragilă
Poate muri ușor, da’ nu se dă nici bătută
A fost atacată.
Damn
O să mă duc la extrem
Era atât de suprem
El era Meruem.
Am fost schimbat de o persoană
Simt că mi s-a deschis rană
Atât de blândă și calmă
Sunt himera, da’ e inimă umană.
Castelu’ a fost atacat
O să le arăt cine-s de fapt
N-are șansă, îl fac eu praf
Sau poate l-am subestimat.
Ce oameni proști yeah
Știu că vreți doar să luptați
Niște nerozi yeah
Da’ lasă că-i fac eu praf.
Regele poate să piardă sclavi o tonă
O să creez o nouă eră mai coloră
Toți în fața mea c*** e doar se micșoră
De ce să salvez oameni chiar dacă imploră?
Evoluție
Revoluție
O să creez o nouă eră în care îmi cresc puterile
Nimic nu mă doboară
Încerci iară?
E jenant cât de inferioară poate fi rasa umană.
Hăăă
L-am subestimat
Dacă eu nu voi fi rege
Atunci cine va fi iar?
Hăăă
Sentimentele de fapt
Pentru cei ce au fost cu mine
Și cei care m-au schimbat.
Zău, nu-mi pare rău
C-am fost alături de voi
Și aș vrea să fiu din nou
Se va repeta în ecou, zău
Nu-mi pare rău
C-aș vrea să vă văd din nou, dar.
Komuki, îmi.. pare.. rău..

Imagine Dragons - Radioactive (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă trezesc în cenușă și praf
Îmi șterg fruntea de murdăria sudorii mele
Respir în chimicale.
Forțez până la conturare
Apoi, verificând drumul temniței
Asta-i apocalipsa.
Mă trezesc
O simt în oasele mele
Suficient pentru a-mi face sistemele să crească.
Bun venit în noua eră
În nouă eră
Bun venit în noua eră
În nouă eră.
Sunt radioactiv
Radioactiv.
Sunt radioactiv
Radioactiv.
Ridic steagul și-mi pun hainele
Presupun că-i o revoluție
Suntem vopsiți în roșu pentru chiar a se potrivi.
Forțez până la conturare
Apoi, verificând drumul temniței
Aceasta-i apocalipsa.
Mă trezesc
O simt în oasele mele
Suficient pentru a-mi face sistemele să crească.
Bun venit în noua eră
În nouă eră
Bun venit în noua eră
În nouă eră.
Sunt radioactiv
Radioactiv.
Sunt radioactiv
Radioactiv.
Toate sistemele funcționează
N-au murit la soare
Adânc în oasele mele
Drept din interior.
Mă trezesc
O simt în oasele mele
Suficient pentru a-mi face sistemele să crească.
Bun venit în noua eră
În nouă eră
Bun venit în nouă eră
În nouă eră.
Sunt radioactiv
Radioactiv.
Sunt radioactiv
Radioactiv

Adrian Păunescu - Un Prim Romantic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De ce nu aș fi o piatră care scrie,
O stâncă aplecată pe hârtie,
Un munte ce de voie se înjugă,
Un zeu păgân trecut la altă rugă?
De ce n-aș fi asprimea-nduioșată?
De ce băiatul meu nu mi-ar fi tată?
Al cui folos m-ar ține-n veac de veghe,
Cu ce durere-a lumii sunt pereche?
De ce n-aș fi o negură căruntă?
De ce n-aș fi un dric zvârlit spre-o nuntă?
Contrastele și așa îmi vin prea bine,
Și plus și minus zac mereu în mine.
De ce împrejurare literară
Sunt speriat de nu trimit și-afară,
Afară din ființa mea nebună,
Un dublu semn de soare și de lună?
De ce nu aș fi un vagabond de gală
Și-un crin mânat de pofta sexuală?
De ce n-aș fi, conform ursitei mele,
Noroi pe tălpi și frunte-n mal de stele?
Nu ultimul romantic dintr-o eră
Când toate amurgesc și rar mai speră,
Ci când putreziciunea pe din două,
Un prim romantic într-o eră nouă.
De ce n-aș fi puternic chiar prin plânsu-mi?
De ce m-aș tot feri de mine însumi?
De ce crucificarea n-aș dori-o
Cu un singur și egal refren: Adio?
De ce mi-ar fi rușine de oglindă?
Eu sunt o bucurie suferindă,
Eu sunt asocierea curioasă
De iarbă crudă și de fier de coasă.
În stânga frunții soarele așteaptă
S-apună luna, blând, în tâmpla dreaptă.
De ce n-aș fi o piatră care scrie,
O stâncă aplecată pe o hârtie?
De ce n-aș scăpăra un alt jăratec,
Mușcând întinderea de alb, sălbatec,
Ca un banchet mi-e sufletul la care
Se dă o mare foame de mâncare?
Lansez, sfidându-vă, o nouă boală,
Prea trista bucurie mondială,
Și hohotind de râs mă aflu tragic
Ca neamul meu conspirativ și dacic.
Cu fericire vă poftesc în rană
Estetica, de jertfa suverană.
De ce n-aș fi, cum inima mă-ndeamnă,
Cocor venind în fiecare toamnă.
Cocor plecând la miez de primăvară,
Cocor râzând de pajiștea vulgară?
Eu nu știu dacă voi putea vreodată
Să fiu așa cum firea mi-o arată.
E clipa hotărârilor supreme.
De ce vă temeți voi, de ce m-aș teme?
De ce cu bucurie n-aș surâde
Spre cel care cu groază-mi va fi gâde?
Cu groază el, și eu cu bucurie,
Că lui îi e mai frică decât mie,
El, care mă ucide se-nspăimântă
Și barda-n mâna lui plutește frântă?
De ce n-aș povesti aceste toate
Eu, piatra bucuriei sugrumate,
Eu, stânca aspră care duce greul?
Dacă de ea lega-va Prometeul.
Ficatul lui pe-al meu îmbolnăvindu-l,
El ține focu-n gură, eu colindul,
De ce să las cuvintele s-adaste
Ca eu să-mi spăl ființa de contraste?
Eu nu sunt eu, eu nu-s de-adevărate,
Decât înlănțuit de-aceste toate.
De ce n-aș destupa o nouă eră,
Urmând halucinanta mea himeră?
Voi fi cel hăituit, voi fi cel mare,
Ducând în cârcă semnul de-ntrebare.