Mai presus decât amintirile,
Decât durerea care nu trece,
Fac tot ce pot și cad în jocul ei.
Este felul ei de a fi, dar ceva nu merge bine,
Termină prin a-mi aminti tot ce am.
Știu bine că asta nu este normal,
Pentru că dacă vine ușor, ușor pleacă.
Ea nu înțelege tot ce eu am,
Nu va schimba ce eu simt,
Ea este frământarea mea, febra momentului,
Sunt viitorul ei fost iubit!

Vreau mai mult, dă-mi mai mult,
Vreau mai mult, haide!
Chiar dacă știu că eu voi putea să spun nu,
O parte din mine se ascunde în dorință,
Nu o să mai intre, nu o să se mai joace,
Cât timp soarele răsare și noaptea se ascunde.
Ea nu înțelege tot ce eu am,
Nu va schimba ce eu simt,
Ea este frământarea mea, febra momentului,
Sunt viitorul ei fost iubit!