neinteles – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Neînțelesul Limbaj

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nici cel puţin nu sunt inflexiuni,
doar simplă-nșiruire de cuvinte
ce cauţi să pronunţi, cum crezurile sfinte..
Să le transmiţi, valoric, în accepţiuni.
Eşti evident doar pur.. sinceritate,
Trăiri avute-mpărtăşeşti, pe șleau,
din experienţe neîmpărţite, ce mureau
fără-oxigenul exprimării cu seninătate!.
Le scrii cu diacritice şi cratimă, „arhaic”,
crezând că „vechiul”, bunul simţ, subzistă..
Doreşti opinii s-ai, de-o libertate tristă..
Dar bunele intenţii au girul de prozaic!?.
La fiecare pas te întâlneşti c-o sectă
şi cu părtaşi în hoarde, găşti şi clanuri,
partide, organizaţii.. veşnic în „elanuri”
de aprigi luptători, cum roiuri de insecte!!!.
Au toţi un „guru”, încrezut Mesie,
ce predică jargon în nuanţă rău voită,
într-o perpetuă instigare, o ispită
ce arde totu-n jur cu foc, venin, leşie..
Limbaj infect în promo-şi răspândesc,
în lipsă d-educaţie şi-n ignoranţă;
scuipaţii-n înjurături, au importanţă!
Infecţioşi.. şi pe imuni îi prăpădesc.
Tot ce exprimi cu suflet, proză, versuri,
este-o răstălmăcire-n nul, totu-i negaţie.
Veninul şi l-au prevalat din încantaţie;
se laudă-ntre ei, din proprii „interesuri „!.
Trăieşti paradoxal, ce-i simplu-i neînţeles;
ce zici e răul prost şi jignitor..
Tu rezultat de neam, nu-ţi recunoşti popor!
Infatuat, orbit şi surd, e viitorul în regres!!!.
Este ca şi cum n-ai vorbi aceeaşi limbă;
bastoane, ronduri, virgule şi linii..
Ar fi „cuneiforma”, de-nceput a omenirii?!?
E clar că suntem „duşi”! „Nimicul” nu se schimbă!!!

Mihai Eminescu - Un Farmec Trist și Neînțeles

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un farmec trist şi ne’nţeles
Puterea mea o leagă,
Şi cu nimic nu m-am ales
Din viaţa mea întreagă.
E un luceafăr răsărit
Din negura uitării,
Dând orizon nemărginit
Singurătăţii mării.
Îngălbenit rămâne-n veci
Şi-i e aproape stinsul,
Când ale apei valuri reci
Călătoresc cu dânsul.
Cu-atâtea tainici rugăminţi,
Cu-atâtea calde şoapte,
Cu-atâtea lacrime fierbinţi,
Vărsate zi şi noapte.
I te-ai rugat: dorul nespus
Din suflet să-ţi alunge,
Dar el se-nalţă tot mai sus
Ca să nu-l poţi ajunge.
Va rămânea necunoscut
Şi va luci departe
Căci luminează din trecut
Iubirii celei moarte.
Şi se aprinde pe-orizon
Pustiu de mări şi stepe
Şi a lui farmec monoton
M-a-nvins făr-a-l pricepe.
©Mihail Eminovici (Eminescu)

C. O. D feat Kefren - Neînțeles

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Kefren:
Fericirea e înșelătoare ca holograma
Și nu scriu asta după ce mi-am jucat drama cu dama
E-n radar un rezultat, dac-arunci cu zarurile-n zare
Sufletul acela-i zenit abisal fără soare
Venerez zen dacă văd totu-n alb și negru
Toți din jur mă presează de parcă-s barometru
Murdarele tenebre-mi pătează judecata
Timpul e justiție, nu-s nici avocat, da’
Eu mă hrănesc din ce numiți voi prejudecăți
Că sunt flexibil într-o lume plană de roboți
M-am rătăcit chiar pe culmile disperării
Așa c-am făcut un popas la Hanul Degradării
Felinarele îmi țin de urât cu șoapte negre
Le pierd sensul atunci când vor să-mi spună secrete
Sfârșitul lumii e doar un complex uman
Apocalipsa-i de fapt un concept individual….

Refren X2 (C. O. D.) :
Poate lumea nu-nțelege, poate sunt neînțeles
Alerg mereu după succes, însă nu din interes
Speranța de mai bine zace în patul morții
Aripi negre de înger se pierd în voia sorții….

C. O. D. :
Nu mai am încredere în viitor sau în destin
Suntem educați de dramele pe care le trăim
Vise pleacă, vise vin,
Coșmarul prinde rădăcini
Și te simți în pielea ta, ca printre străini
Am luptat pentru ce-i al meu până am pierdut
Nu am ajuns în Rai când cerul pe mine a căzut
Timpul e șpur, nu e loc de fapte sau de scuze
El joacă rol de ventriloc, nu-l poți citi pe buze
Lumea știe doar să acuze,
Rămân indiferent
Poartă mască, față de minciună, în prezent
Alerg după iertare, forțat să rămân mut
Sunt acuzat de multe, dar nu știu ce am făcut
Toleranța nu mai reprezintă ultima soluție
Toți purtați pe chip zâmbete false, ca la prostituție
Când lupți pentru ce iubești, lumea te acuză
Sunt depășit de situație, și uitat de muza….

Refren X2.

Outro:
« Dacă acum peste 2500 de ani, cineva a mirosit tipul ăsta de simptome, înseamnă că e groasă… Înseamnă că există un fel de ordine previzibilă a involuției, sau a evoluției, pe care nu se poate să n-o luăm în serios… »

Paul Sava - Fabula

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

FABULĂ.
Pe malul unei bălți de broaște plină,
un biet broscoi sătul și îngânfat,
se puse într-o noapte pe cântat,
și se mira de vocea lui divină:
-„Doamne, frumos mai cânt!
gândea broscoiul.
Și cât de mult regret că-n lumea-ntreagă
nu s-a găsit cântarea-mi să-nțeleagă
decât adâncul bălții și noroiul!
Și ce păcat că, pentru a gusta înalta
și desăvârșita-mi virtuozitate,
nu sunt decât niște broscuțe ne-mbăiate
cutreierând după moluște balta.
Dar prin tristețea mea răzbate bucuria
când mă gândesc cum,
peste veac,
nota-vor scribii
că din întreaga faună de-amfibii
eu singur am știut ce-i melodia”.
Dar, brusc, din albul unei flori de nufăr,
vorbi ca o prezență-ntâmplătoare
ca să-i răspundă, o privighetoare:
-„Aș vrea să spun, dar fără să te supăr,
că și tristețea ca și bucuria,
spre-a fi mărturisite,
nu-i musai să le cânți dacă n-ai glas.
A le mărturisi stă și-n puterea celor care tac.
Iar când eu cânt,
nu vreau să dau la nimeni peste nas.
Așa că, să mă ierți, iubitul meu brotac
că nu-ți accept deloc ușor trufia”.
-„Tu cânți?” răspunde intrigat brotacul
cu zâmbet nefiresc și versatil.
Atunci privighetoarea scoase-un tril
de s-a cutremurat din unde lacul.
-„Mă mir că și tu cânți, scumpă contraltă,
mă mir cum n-am știut-o până azi. Dar sper
să-mi spui în două trei cuvinte:
de ce tu cânți cum zbori, și fără trudă multă,
și-o lume-ntreagă stă și te ascultă.
Iar eu, deși nu știu nici do, nici re,
nu am pe nimeni care să m-alinte,
și sunt apreciat mai mult pane.
În rest, rămân un mare ne-nțeles!”.
-„Ne-nțeleșii se constată
cât de mari au fost… odată.
Însă ne-nțeleși în viață
întâlnești chiar și la piață”.
Paul Sava – LACRIMI USCATE

Florența Albu - Dragul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Venea câteodată la mine.
De-adevăratelea. Jur!
Mi-era drag
și-mi iubeam pieptul că murea de dragul lui.
Dar nu înțelegeam niciodată ce-mi spune
trăncănea despre spaimă
despre o înșiruire de presimțiri negre
despre niște nopți albe
mânioase și insomniace
despre femei
sau poveri
despre vuiete și morți.
Ce știu eu ce-mi zicea?
Nu l-am înțeles niciodată,
dar mi-era drag. Jur!

Florența Albu - Neînțelesul Din Jurul Lumii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am stat nemișcată,
ascultând ce nu se spune,
în timp ce vocile își căutau sensul
pe marginea unei propoziții uitate.
Toți aveau dreptate,
și tocmai asta era problema.
Cuvintele nu se potriveau,
dar fiecare frază părea rostită cu certitudine.
Un adevăr perfect conturat
într-o oglindă aburită.
„Exact așa stau lucrurile, doar că invers citite”,
a spus cineva,
și pentru o clipă
m-am simțit liniștită.
Ca și cum
confuzia ar avea, într-un final,
o logică.