https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/octavio-paz-necunoscutul https://versuri.pro/octavio-paz-necunoscutul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=57880 →]]> Noaptea se naște în oglinzi de doliu.
Buchete sumbre și umede
îi încing pieptul și talia,
trupul său albastru, infinit și tangibil.
Nu o populează tăcerea: zvonuri murmurate,
pești-fantasme, se strecoară, fosforescenți, fugitivi.
Noaptea este verde, vastă și silențioasă.
Noaptea este violetă și albastră.
E făcută din foc și din apă.
Noaptea este marmură neagră și fum.
Pe umerii ei se naște un râu șerpuind,
o tăcută cascadă de pene negre.
Noaptea este un sărut infinit al întunericului infinit.
Totul se contopește în acel sărut,
totul arde pe acele buze fără limite,
iar numele și memoria
sunt un pic de cenușă și uitare
în această inimă care visează.
Noapte, dulce fiară,
gură de vis, ochi de flacără fixă și lacomă,
ocean,
extensie infinită și limitată aidoma unui corp mângâiat de beznă,
neputincios și vorace ca dragostea,
încarcerată în geana zorilor, ca un cerb la liziera șoaptei sau a fricii,
râu de catifea și orbire,
respirație adormită de o inimă imensă, care iartă:
răzvrătitul, golul,
pe cel care își ia chipul ca mască,
și care îți traversează singurătățile, singur cu sufletul său.
Tăcerea ta îl cheamă,
aripile tale negre îi ating pielea,
unde uitarea pulsează fără granițe,
închizându-și porii sufletului în fața
infinitului care o ispitește,
lacomit de lupta lui aridă.
Nimeni nu-l urmărește, nimeni nu îl însoțește.
În gura lui grăitoare cuibărește minciuna,
inima lui este plină de fantome
și goliciunea face ca bătăile pieptului său să devină deșerturi.
Doi câini galbeni, obosiți și lacomi, se luptă în sufletul lui.
Gândurile sale trec întotdeauna prin aceleași încăperi nelocuite,
negăsind niciodată o cale de a-și epuiza nerăbdarea,
zidul iertării sau al morții.
Dar inima lui încă își deschide aripile
ca un vultur roșu în deșert.
Răsună flautele nopții.
Lumea doarme și cântă.
cântă și mare-adormită;
ochi tremurând adâncit,
cerul este o oglindă în care lumea se admiră,
așternut transparent pentru goliciune.
El merge singur, neobosit,
întemnițat în infinitul său,
ca un gând singuratic,
ca o fantomă în căutarea unui trup.

]]> https://versuri.pro/octavio-paz-necunoscutul/feed 0 https://versuri.pro/ion-milos-necunoscutul https://versuri.pro/ion-milos-necunoscutul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=27945 →]]> Stai pe două scaune
Vezi să nu cazi între ele
Lasă scaunele să se certe
Pentru apartenența ta
Aleargă în același timp după doi iepuri
Nu-i nimic dacă nu prinzi nici unul
Respiri aer curat
Și vei cunoaște necunoscutul.

]]> https://versuri.pro/ion-milos-necunoscutul/feed 0 https://versuri.pro/iulian-boldea-vis https://versuri.pro/iulian-boldea-vis#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=30226 →]]> Vis.
galioanele spaimei se târăsc
pe mări necunoscute…

]]> https://versuri.pro/iulian-boldea-vis/feed 0 https://versuri.pro/viorel-burlacu-feat-culegerea-a-fi-sens-necunoscutului https://versuri.pro/viorel-burlacu-feat-culegerea-a-fi-sens-necunoscutului#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000 http://versuri.pro/?p=10753 →]]> Necunoscutului (2).
Vorbesc cu tine muțește.
Nu știu cine ești…
Ne despart secunde, zile, secole…
Dezbracă-ți rațiunea
De viziunile lumești
Și află că te iubesc –
Omule, cu care vorbesc.
Lungă ne-a fost tăcerea
Chiar de e prea târziu
Tot mă bucur de tine…
Râd cu tine
Plâng cu tine
Tac, mint, uit,
Îmi amintesc
Mă plictisesc,
Trăiesc
Cu tine…
1997

]]> https://versuri.pro/viorel-burlacu-feat-culegerea-a-fi-sens-necunoscutului/feed 0