Geo Dumitrescu - Ford

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Știi, omule nou, ieri am plecat cu închipuirea
peste întinderile tale de pământ și viață;
nu credeam că femeia ta e mașină de gătit cu petrol
și că-ți înnozi șireturile cu aparatul în fiecare dimineață.
Am fost foarte mirat când ți-am citit numele cu « dublu-ve »
și când am văzut vastele tale abatoare de tinichea,
unde tai cu eroism și dezinvoltură
tot ce-ți trebuie pentru burta și gloria ta.
Eu îți spun că știu să fac versuri,
tu îți încrețești fruntea de mușama bronzată,
îmi demonstrezi că elevatorul ăsta reprezintă una sută mii brațe omenești
și cugeți cordial că poezia este iremediabil demodată.
Mi-arăți apoi cirezile tale enorme –
boii tăi au coarne frumoase, privirile calme și nările moi,
e cu neputință să crezi că funcționează cu benzină
și că se războiesc și ei ca toată lumea și ca noi.
Vezi, omule nou, ai dreptate să râzi de mine –
vagoanele tale de grâu înconjoară globul de « atâtea » ori,
Fordul tău are mulți cai-putere
și din vârful celor 300 de etaje ție nu-ți vine niciodată să zbori.
Tu ești simplu, și mare, și practic, și util, ca Majestatea Sa Cărbunele,
omule nou – cap de nucă! –
în creierul meu se învârte o Americă întreagă de gânduri
și eu încă mai stau câteodată de vorbă cu o ulucă.

Natura vs. Tehnologie – Versuri.pro

Geo Dumitrescu - Ford