Stefan Augustin Doinaş - Pădure Funerară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când piere luna după munții vineți,
câmpia tace, râurile dorm.
Și numai voi în șoaptă vă-ntrețineți,
păduri adânci cu foșnet uniform.
Pământul se-nvelește-n haină sumbră.
Pe coasta lui de fum, ca pe-un sicriu,
izvoare, licărind adânc în umbră,
cu litere-argintate se înscriu.
Pădure, plai cu vaste osuare,
spre ce tărâm de liniști mă atragi?..
Ca veștede coroane mortuare
foșnesc asupra mea stejari și fagi.

Georg Trakl - Pe Lângă Mlaștină - 1-a Variantă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mantia-n vântul negru; lin susură stuful uscat
În liniștea mlaștinii. Păsări sălbatice
Pe cer cenușiu se urmează în stol –
Derivă peste sumbrele ape.
Prin mesteceni golași alunecă osoasele mâini.
Pasul trosnește în crâng ruginiu
Unde o sălbăticiune singuratică sălășluiește să moară.
Bătrâne femei tăiau drumul
Spre sat. Păianjeni cădeau din ochii lor
Și zăpadă roșie. Ciori și lung dangăt de clopot.
Însoțesc neagra cărare, surâsul lui Endimion
Și ațipire de lună
Și fruntea metalică dibuie prin aluniș înghețând.
Lasă să-aștepte în cârciumă seara
Să sălășluiască în grota de purpură-a vinului,
De pe tapete coboară fără grai umbra celui beat.
Ore în șir din fereastră cade zăpada flocoasă
Noaptea alungă cerul cu negre flamuri și frânte catarge.

natura sumbra – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Pădure Funerară

Georg Trakl - Pe Lângă Mlaștină - 1-a Variantă