nasterea – Versuri.pro

Rian Roman - Născut Cu Mască

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Azi la spitalul de pe Cuza Vodă,
Ce-i îngrijit de Domn’ Profesor Doctor,
Cu moaşe multe şi-o asistentă grasă,
Cu mari eforturi şi prin cezariană,
Ni s-a născut primul copil cu mască.
Când a ieşit la suprafaţa lumii
N-a plâns, cum fac de obicei copiii.
Cu-n gest discret el şi-a impus distanţă,
A salutat din cap pe toţi prezenţii,
şi a cerut un telefon şi-o cască.
Primul lui zvâc avut ca pui de om
N-a fost nici sânul mamei, nici suzeta,
Nici blând-atingere a podului de palmă,
Nici glasul cald când e strigat pe nume,
Ci prioritizându-şi internetul,
Neapărat să fie conectat la lume.

Georg Trakl - Nașterea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Munți: cernire, tăcere și zăpadă.
Sângerie, vânătoarea coboară în pădure;
O, privirile moi ale sălbăticiunii.
Liniștea mamei; sub brazi negri
Se deschid somnoroasele mâini,
Când luna rece răsare năruită.
O, nașterea omului. Sub temei de stâncă
Apa albastră vâjâie nocturn,
Suspinând, îngerul prăbușit își zărește imaginea.
O paloare se trezește în odaia înăbușitoare.
Îndoită, luna
Iluminează ochii bătrânei împietrite.
Vaierul, strigătele facerii! Cu aripi negre
Noaptea atinge tâmplele băiatului,
Zăpadă, care cade domol din nor de purpură.

Zaharia Stancu - Nașterea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Păstorii se întorceau în somn pişcaţi de purici.
Îngerii n-au sunat din trâmbiţe,
Nu s-au cutremurat înălţimile,
Magii îşi iubeau pe covoare moi ţiitoarele.
Dar vitele în adevăr rumegau paie,
Maria se zbuciuma în adevăr în sânge,
Şi în vreme ce ochii lui Iosif creşteau văpaie,
Pruncul trandafiriu a prins a plânge.