Rainer Maria Rilke - Nașterea Zeiței Venus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În zori, după-acea noapte zbuciumată,
cu strigăte, neliniște, răscoală,
mai scoase-un țipăt, încă o dată, marea.
Și când se reînchise acel țipăt
și din lumina pală de-nceput
căzu-n abisul peștilor tăcuți –:
marea născu.
Puful nubil al undelor sclipea
sub soarele dintâi, și-n preajma lor
sta fata albă, umedă, năucă,
și cum se mișcă-o frunză crudă, verde,
și își desface sulu-nfășurat,
tot astfel trupu-i se desfășură
în vântul cast din zori și în răcoare.
Genunchii răsăriră selenari,
și într-ai coapsei nori se cufundară;
îngusta umbră-a pulpelor pieri
și gleznele zvâcniră ca gâtlejul
celor ce beau.
Era-n potirul mării trupul ei
ca într-o mână de copil un fruct necopt.
Și-n a buricului îngustă cupă
sta toată bezna-acestei clare vieți.
Sub ea, sclipind, val mic se ridica,
și-apoi statornic șiroia pe șolduri,
unde din când în când da susur lin.
Dar străveziu și încă fără umbre,
ca pâlcul de mesteceni în april,
sta sexul, cald, și gol, netăinuit.
Și-a umerilor sprintenă balanță
sta-n cumpănă pe trupul ei cel drept
ce ca fântâna se-nălța din scoică
și-n brațe lungi cădea șovăitor
și în cascada părului mai iute.
Apoi obrazul foarte-ncet trecu:
din prescurtata umbră-a înclinării
în vertical și limpede urcuș
și-n umbră-abrupt se închidea bărbia.
Și-acum când gâtul ca o rază-ntins
și ca un lujer era plin de suc,
se-ntinseră și brațele cu gâturi
de lebădă, când caută ostrovul.
Apoi prin zorii-ntunecoși din trup,
trecu suflarea cea dintâi ca vântul.
Și-n rămurișul gingășelor vine
trecură șoapte, sângele-ncepu
în locurile-adânci să ropotească.
Și acest vânt crescu – se azvârli
cu-ntregu-i suflu în micuții sâni
și îi umplu, se năpusti în ei –
încât ca pânze, clocotind de zări,
copila zveltă-o-mpinseră spre țărm.
Astfel sosi zeița.
Și în urma-i,
cum ea zburda pe tinerele țărmuri,
întreaga dimineață se-nălțară
fierbinți, năuce, florile și iarba,
ca dintr-o-mbrățișare. Ea fugea.
Dar la amiază, -n ceasul cel mai greu,
se ridică încă o dată marea
și un delfin zvârli-n același loc.
Mort, roșu și deschis.

nasterea venerei – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Nașterea Zeiței Venus