Refren:
Nu mai bateți, v-am zis
Nu mai bateți, v-am zis
Nu mai bateți, v-am zis, cerul meu rămâne-nchis.

Nasta:
V-ați adus norii peste flori,
umbrele peste pământ,
să nu rodească fructul
pașilor mei.
De când v-am auzit bătând din palme
ritmul ironiei,
sus am tras obloanele zâmbetului răpus de plâns.
Dintre ferestre
am închis doar o pleoapă;
dintre pereți mi-am închis cerul într-o șoaptă.
Acum poeți încântă foi cu-al meu sfârșit.
Am cerut să fiu învelit
cu un suspin, dar nu pe pământ umbrit.
Mi-ați luat petalele ei! De ce?
Nu v-au înduioșat lacrimile ei?
Acum bateți degeaba, cerul rămâne-nchis.
Spuneți-mi de ce-aveți nevoie să fiți doar vis?..
Eu într-un pas rămas mai sper.
Va cer să plecați.
Va las trecutul și pier după ce-mi trăiesc prezentul
sub cerul ce nu-l voi însenina decât pentru o stea.
Cerul meu rămâne-nchis.
Și soarele a devenit mai greu de când
mi-ați luat ce sufletul mi-a atins.
Ramane-nchis cerul meu.

Refren x2