Omu Gnom:
Scriu de fel atipic, un pic criptic
Sau cel puțin mă mint tiptil ca un mic critic
Oboseala mă face cinic
Și îmi vine să judec pe toată lumea cum fac vecinii.
Sindromul pare clinic
spitalul ăsta pare appealing, da are feeling de loc cu țepe ca mărăcinii
Și vă tot cert
Dar e degeaba ca și cum aș crede că poți să faci gălăgie în mijlocul unui concert.
Tot rabd și tot rag, că sunt vechi și fac tot rap
Vreau să mă pun pe picioare ca o pereche de ciorapi
Poate de-aia și caut mereu să mă schimb
Poate de-aia și caut mereu să mă simt.
Acu’ ceva timp m-am pierdut de mine insane
Prin mașina asta de spălat creiere numită sistem
Cât m-am gonit fiindu-mi antagonic
Trecând prin agonii, simt cât mult de fapt m-am agonisit.

R:
Multe vin, multe se duc
Multe rămân ca un scut
Multe gânduri, multe rânduri
Atât de multe discut
Tone de vin tot seduc
Simt că devin nesătul
Mă bucur de viață de dimineață
Timpul e prea scurt
Multe vin, multe se duc
Multe rămân ca un scut
Multe gânduri, multe rânduri
Atât de multe discut
Și mereu capul întreabă, răspunde
Tot el are treabă, se ascunde.

Macanache:
Sunt multe lucruri de făcut, sunt multe chestii de zis
Atât de multe că nu încap toate într-un vis
Sunt ca un magazin mic mixt tot timpul deschis
De unde poți să iei ce ai nevoie, bineînțeles pe gratis
E multă lume în jurul meu, dar oamenii puținii
Ne ducem de râpă ca un Champions League în optimi
Nu e de ajuns că muncim cu toții până murim
Te rogi la șef ca la sfinți să îți mărească leafa puțin
Prea multe taxe și impozite
Și banii noștri stau grămadă toți la hoți în depozite
Ramâi în viață dacă poți, dacă nu, du-te-n morții tăi
Îți iei copilul în brațe cu brațele amorțite
La Judecata de Apoi, fug toți în toate părțile
Nu mai intră nimeni în Rai, că sunt închise porțile
Nu e prima dată când oameni răi dau foc la toate cărțile
Nu mai găsești un suflet bun, să mor, pe toate hărțile.

R:
Multe vin, multe se duc
Multe rămân ca un scut
Multe gânduri, multe rânduri
Atât de multe discut
Tone de vin tot seduc
Simt că devin nesătul
Mă bucur de viață de dimineață
Timpul e prea scurt
Multe vin, multe se duc
Multe rămân ca un scut
Multe gânduri, multe rânduri
Atât de multe discut
Și mereu capul întreabă, răspunde
Tot el are treabă, se ascunde

Praetor:
Au fost zile multe mi-am zis
Fă-i să asculte de frica de a mă auzi
M-am ferit de străzi
Că străzile sunt cenușii
Ce nu știi.. te învață fără să vrei
Și m-am mândrit căci mi-am păstrat culoarea
Mi-am păzit, îngrijit și crescut inversunarea
Pregătit pentru încrâncenarea
Cu marea viață, marea hoață
Care ca marea, val cu val te lovește
Și te învață cine ești
Și o dată intuită lecția
Parcă privești cu greutate
Orice răutate
A celor din jur
De multe ori înjur
Dar îmi trece
Încă doi ani și vor fi zece
De la primii fani
Și primele piese, primii bani
Dati pentru ore în studio
Pentru un vis audio
Care începe mereu cu Yo, Yo
Yo, yo, yoyoyo, yo.
Și n-am timp de regrete
Fiindcă zâmbesc cu gândul la nopțile bete
Alea fără secrete
Și nici fete
Oricât de mult le chemam la bairam
Și nu conta nimic, cântam
Încă o fac, nu pot să nu cânt
Ziua de mâine s-o descânt
Și sunt multe încă de spus
Zeul în mână, cuvântul ăsta mi-a pus
Mi-a dat multe răsărituri și un singur apus
Ca să zâmbesc mai des,
Ca să zâmbesc, intens
Cu armele mele noi povesti
Fie ca ele se nasc în București
Sau cine știe unde
Ajung la tine prin unde
Sonore
Chiar dacă ia sute de zile sau ore
Din viața pământului eu câteva secunde trăiesc
Așa că aleg să spun ce am de spus și să zâmbesc
Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai rămas de spus, și-o să le spun
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.
Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai rămas de spus, și-o să le spun
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.

Jhivago:
Am întrebări de pus
Răspunsuri de dat
Gânduri de ascuns
Oameni de uitat
Pe foaie, rânduri de pus
De gând să răsplătesc părinții pentru efortul depus
Și nu știu ce am, când mă blochez privind în ochii unei fete
Am două mâini stângi și mă simt lovit de două trepte
Am de urcat trepte,
Pete de șters,
Supradoză de stres
Același imn spus în alt vers
Iar lumea are un alt mers
Care mie îmi scapă
Am nevoie de dragoste cum are deșertul de apă
În mine port o epavă
Câteodată, în priviri am otravă
Și furia mă face să simt prin vene cum îmi curge lavă
De multe ori mi-e frică
Am senzația că totul pică
Și nu găsesc nicio soluție
Îmi închid ochii și-mi spun „Eșecul nu intră în discuție”
Am învățat că uiți adevărul dacă tot minți
Că totul se reduce la ce simți
Am găsit forța să merg mai departe
Când m-am gândit că vom deveni din copii părinți
Și privesc în gol
La școală, fumez pe hol
Ma fascinează modul în care se împrăștie fumul
Convins că duce undeva îmi urmez drumul
Și mai am o problemă
Nu mă pot detașa
Hm, asta e
Am tot ce am spus mai sus și e bine așa
Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai rămas de spus, și-o să le spun
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.
Multe au fost, multe s-au dus
Multe-au mai rămas de spus, și-o să le spun
Nu trece-o zi fără să am pretenția să fiu mai bun
Încerc să nu-mi doresc să mă răzbun.